Regii nu se bâțâie!

Sunt la Venus, într-un hotel care m-a enervat inițial, dar unde am început să mă simt confortabil, după ce prietenul meu Adrian Enache, care-mi știe mai multe poezii pe de rost decât am știut eu vreodată și pe care l-am întâlnit aici întâmplător, mă ajută să-l aproximez. El are vechime în zonă și tot ce atinge umple de viață și umor. Marea e  lină, albăstruie, ștearsă până la luciu de un soare care își proclamă minut după minut supremația. Noroc cu elicopterele și avioanele, NATO presupun, care trec din jumătate în jumătate de oră pe lângă franjurii țărmului, patrule la joasă înălțime care ne păzesc de Putin. Sau de Erdogan? Sau de amândoi, Doamne ferește! Rușii și turcii întotdeauna s-au bătut la noi. Să se fi încuscrit ei peste o istorie de iatagane și flinți?
Intrând în cameră, la orele 11.00 punct, disciplinat cu sila după o oră de înot și una de stat la înnegrit țurloaiele, femeia care schimbă prosoapele mă întreabă cu timiditate dacă nu-s cumva cineva pe care l–a văzut la televizor. Nu-s. Dar semănați foarte mult! Toți semănăm, zic. Lumea e mică și tații noștri au mai trecut dintr-o curte în alta.
Aseară un domn din Iași, care pescuia guvizi, așezat între doi stabilopozi, m-a întrebat de ce țin cu regii. Nu țin cu regii, i-am răspuns, dar îmi plac că nu se bâțâie. Omul a cerut din ochi, abandonat în ceața unei declarații fără coadă, o lămurire. I-am povestit cum stătea Carol I în jilt la biserică. Aproape că nu clipea. Ți-l poți imagina, și am pronunțat numele unui președinte pe care nu-l numesc aici spre a nu mâzgăli coala, fără să se bâțâie, să se scarpine, să bage deștul în ceva, nu neapărat în nas? Așa-i că-i greu? Regii nu se scarpină în nas, au o solemnitate care se transmite dinastic. Noi, românii ne scărpinăm mult prea des în nas și nu doar și din acest motiv ne-ar prinde bine un pic de solemnitate. O casă regală nu se bagă în mocirla politică, dar e acolo, sus, ca un reper. E importantă și când tace. Democrația noastră pare neconstituțională azi și e atât de gălăgioasă că nimeni nu se alege cu nimic din ea. Monarhia constituțională, frântă nu doar de ruși, ci și de alții care ne-au abandonat în mâna lor, putea fi lesne reînnădită. Azi se petrece însă ceva aproape straniu. Moartea Reginei Ana, care n-a fost niciodată pe tron, doar în exil, pare a împreuna două Românii, fiindcă doi președinți au prezentat omagii la Peleș, cu aceleași gesturi, aproape simetrice. E prima oară când corpul diplomatic străin vine să aducă o plecăciune ragalității românești. Șeful SRI aduce flori la catafalc. Șeful Executivului, șefii serviciilor celor multe. Se petrece ceva neștiut.
La Marea Neagră trec patrule aeriene, două, trei elicoptere în formație, două, trei avioane de luptă care nu seamănă cu ale noastre, în general prăbușite. Mă gândesc, ajuns la umbra camerei, dacă nu – ca și alte dăți – marile puteri ale lumii, lăsându-ne să credem că facem ce vrem, lucrează abil asupra subconștientului național. Brătianu l-a adus pe Carol I, constatând falimentul în care ajunsese Unirea sub Cuza. Firește că a făcut-o cu ajutorul și poate girat de marile puteri. Nu cumva lumea care se uită azi spre noi, cea care are, firește, niște interese pe aici, constatând că boierii politici autohtoni au făcut varză ceea ce credeam a fi Revoluție, iar această mare țară de la Dunăre și Pontul Euxin e pe cale de a eșua în tot și toate, se gândesc să ne reașeze în salonul cu porțelanuri al Europei și lumii?
În 26 de ani am ruinat tot, ruinându-ne mai ales pe noi. Aici e nevoie de un partener de dialog. Cândva exista acel partener, în vremurile în care România clădea căi ferate și nu fura șinele, iar cu leul, la Paris, cumpărai cum ai cumpăra cu aur. Acel partener trebuie reclădit. Cum? De ce s-o fi înghesuit corpul diplomatic la Peleș? De ce au decretat simultan doliu national Româniile de dincolo și de dincoace de Prut? Serviciile secrete nu prea lăcrimează, că nu e în stilul lor. Azi toți șefii lor plâng de parcă ar fi serviciile britanice, la moartea Reginei care nici n-a apucat să fie pe tron. Gânduri răzlețe de om fugit la soare, pe o plajă care se vede perfect, mai ales din cer.