Lucian Avramescu: Români, nu vă mai văicăriți! Dragnea e cu voi

 

Trăiesc ceea ce mi s-a întâmplat la Revoluția din Decembrie 89, când crainicul Marinescu al televiziunii publice anunța, la 10.30, dimineața, că s-a cerut sprijin Uniunii Sovietice, iar Uniunea Sovietică ni-l va acorda imediat. Trupele sovietice erau deja masate la graniță. Pe acest fond Revoluția devenea revoluție cu literă mică, adică lovitură de stat nu împotriva lui Ceaușescu, căzut oricum, ci împotriva poporului care se ridicase, dorind democrație, viață ca în vest, libertate.

În 89 lovitura de stat n-a fost împotriva lui Ceaușescu , ci împotriva celor care au ieșit în stradă, confiscându-le revolta și făcând din ea plastilina din mâinile manglitorilor de azi.

Distribuie prietenilor

Cei care spun că nu a fost revoluție, ci lovitură de stat au dreptate. Numai că lovitura s-a dat împotriva poporului român prin Iliescu, Militaru, Brucan și alții, care au confiscat revolta și au făcut ce au avut chef cu ea, cum fac și azi.

Eu, care făcusem ca prostul, într-o Casă a Scînteii din care fugiseră toți, ziarul Tineretul Liber, am auzit acest anunț criminal și năucitor, după o noapte de lumină și coșmar, și mi-am dat seama că totul e o farsă. Ne împușcă rușii, i-am zis lui Eugen Mihăescu, colegul prozator cu care făptuisem acel ziar cu pagina primă având poza unui tricolor găurit și inscripția mare ”Jos comunismul!” Am plâns, după ce trecusem prin experiențe dramatice, constatând că poporul e din nou păcălit.

Azi, România se cheamă din ce în ce mai apăsat și mai dizgrațios, Liviu Dragnea, fiul unui milițian din Teleorman care are tupeu, replică, hoție cât cuprinde, capacitate de a manipula. Prostimea, câtă frunză și iarbă, suntem noi. Din zori și până noaptea târziu, scenele care se fac că-l ironizează, televiziunile, radiourile care poartă numele lui ca pe o bomboană în gură, procesiune cu sfintele moaște, îi fac servicii. Lăudat sau înjurat, el este. Întruna. Constant ca un țăcănit de ceasornic. Vocea i se aude peste tot. Când nu vorbește el, vorbesc alții despre el. Cei care îl înjură, îl laudă pomenindu-l. Cei care i se opun îi dau un brânci în față. Micul dejun al amărâtului din pădure, care taie lemne pentru o firmă de omorât copaci și are radioul pe o buturugă, e acompaniat de Dragnea, în timp ce ronțăie o coajă de salam. Eu, care scriu acum, îi ridic osanale acestui individ care va fi mai odios ca odiosul și care și-a înfipt țepușele mustății, ca Stalin, în inima poporului, bătându-l pe crucea uriașei lui pofte de a stăpâni.

Să ne trăiești, Stalin dâmbovițean! Suntem ai tăi și te poți șterge cu toți politicienii la curul mustății tale din dos. Poporul român, alcătuit în mare măsură din hahalere care primesc ajutor social și care vin cu autocarul la mitingul PSD fără să știe unde se găsesc și de ce sunt acolo, te aclamă. Ave Cezar! Nu mai e nimic de făcut, fiindcă din somnul cel de moarte nu ne mai scapă nimeni, iar noi suntem blestemați să fim la mâna unor nemernici.

P.S. Cineva mă întreabă ce părere am despre barajul de la Siriu, unde ”fierbe muntele” și, căzând, spulberă chiar municipiul Buzău. Barajul ăla, ca și cel de la Voineasa, care dacă se macină, apa spulberă nu doar orașul Brezoi, ci și stațiunile Călimănești-Căciulata, Râmnicu Vâlcea, reședință de județ, Drăgășani, are nevoie de o minimă întreținere. Figurează în campaniile electorale ale cuiva? Partide, politicieni, liberali, ciuciuflici? Aș! Liniile ferate nu mai sunt nici ca-n vremea lui Carol I, iar trenurile zboară în hăuri. A iubi România nu înseamnă a te împrumuta zilnic de milioane de euro – cum decide zeul Dragnea – pentru a plăti salariu de trei ori cât merită primarilor și miilor de funcționari care freacă manganul în sate fără locuitori.
Înțeleg că marele capitalist Statul are un milion și trei sute de mii de angajați. Ce face cu ei, fiindcă o primărie de sat cu 800 de locuitori are funcționari cât un cartier?