Sat pustiu în Prahova. Mai sunt vii aici 11 case unde locuiesc niște bătrâni, vizitați – când au noroc – o data pe an de copiii plecați de tot în lume.
Șofer pe camion în Marea Britanie. E rezident, are un loc de muncă stabil și copii la școală acolo.
– Care ar fi cea mai mare nenorocire pentru tine?
– Să fiu nevoit să mă întorc în România.
– De ce?
– Fiindcă acolo perspectiva e zero.
Comună în județul Bacău cu 3500 locuitori. 2000 au plecat de ani și ani în străinătate. Cei mai mulți nu se vor mai întoarce niciodată. Cei rămași sunt niște bătrăni cu priviri încețoșate, uitați de copiii lor și de ei înșiși. S-au împăcat cu ideea că viața se va isprăvi în curând. Unii, puțini, mai îngrijesc de nepoții lăsați pentru un scurt timp care a devenit lung. Fiul unei bătrâne și-a lăsat băiatul în clasa a V-a. Azi e însurat. S-a însurat devreme, la 18 ani, fără ca părinții să-i vină la nuntă. A întrerupt liceul și pleacă și el, curând, cu nevasta de-o vârstă, în lume, acolo unde i s-au pierdut părinții. Poate se vor întâlni. Întâmplător, fiindcă altfel relațiile fiu-părinți au murit de tot.
Sat pustiu în România. Sate pustii într-o țară care se risipește încet și definitiv.
– N-am cui să-i spun bună ziua pe uliță.
– De ce măicuță, poate te-au lăsat ochii și nu-i mai vezi pe oameni?
– Îi văz, ochii mi-s buni, dar ei nu mai sunt.
Bărbat plin, sigur pe el, britanic pe jumătate.
– Te-ai mai întoarce în România dacă s-ar schimba condițiile și ai avea un loc de muncă bun?
– Nu.
– De ce?
– Fiindcă simt că nu mai sunt de acolo. M-am învățat aici, e altceva, legea e lege, oamenii respectă munca, plec în concediu plătit de la serviciu o data pe an. Ce să fac acolo?
De ce nu s-ar mai întoarce unii, chiar dacă au respirat prima gură de aer pe aceste meleaguri și au aici amintiri și morminte? Fiindcă le e silă. De ce le-ar fi silă unor români care au plecat luând și România cu ei? Fiindcă aici începe să nu mai fie nimic de trăit și, curând, nimic de murit. Fiindcă le e lehamite, chiar silă.
Azi a fost condamnat la pușcărie pentru șapte ani cu executare unul Mitică Dragomir, fost și actual milițian, personaj de care de douăzeci și ceva de ani sunt pline televiziunile, unul din analfabeții granguri milionari și poate miliardari din mișmașuri pe bani publici. Iată că se mișcă ceva! Aș!
– Vino înapoi, România, fiindcă ai lăsat casa goală, iar aici mai locuiesc babele și politicienii, singurii care prosperă și și-au găsit un vad, vino îndărăt!
– Nu mai pot, răspunse România, e prea târziu nu numai pentru un om să se întoarcă unde a fost umilit și călcat în picioare, ci și pentru o țară.
Ați ciocănit în ușă și nu vă răspunde nimeni? Nu insistați. România nu mai e acasă.