România, dublă lovitură în moalele capului

lucian avramescu 2 2

Un corespondent comentează articolul meu despre capitalistul Paul, sec. Românul vrea bani mulți, la cât mai puțină muncă. Dacă se poate la muncă deloc. Așa să fie?
Într-o măsură îngrijorător de mare, așa ar părea. Exceptând oamenii așezați pe treabă, din ce în ce mai rari, societatea românească își crește un ”om nou” pus pe căpătuială ieftină, dacă e posibil doar prin șmecherie, fără să asude fizic sau intelectual. Amploaiații statului au primit, mulți fără s-o merite, dublări și triplări de salarii. Un paznic dintr-o primărie – mi-a fost trimisă de un binevoitor fișa lui – încasează mai nou 5000 de lei noi pe lună, adică 50 de milioane lei vechi, pentru sforțarea de a dormi noaptea pe o canapea plușată din holul respectivei primării, la distanță de 200 metri de nevastă și casă. Trai nineacă! Nu pe banii babachii, ci pe banii statului. Un fost ministru al Sănătății semnalează că din 200 de angajați din minister, doar 10 lucrau. Ce făceau ăilalți? Unul căra săptămânal la partidul de guvernământ, care îl plasase acolo, hârtii pe care le xeroxa și care puteau fi de folos grangurilor politici într-o răfuială. Salariul lui – 200 000 lei noi lunar.
Să te mai miri de ce nu găsește capitalistul Paul, nici măcar muncitori necalificați pentru fabrica lui de mezeluri? El le dă 2000 de lei și alte avantaje decurgând din fabricarea de salamuri. E prea puțin. Statul dă mai mult și nu miști nimic. Eventual două hârtii.
Economia României a fost lovită în moalele capului de plecarea – fără întoarcere – a populației active în străinătate. A plecat un sfert din țară și procentul crește. A doua lovitură mortală i-a dat-o maleficul domn Dragnea care, spre a-și asigura un fidel detașament electoral, a urcat incredibil lefurile amploaiaților statului, drept pentru care ultimii lucrători la particulari fug la leafa bugetară. Acolo nimeni nu te ceartă pentru lene, iar plătitorul dă, că nu dă de acasă. Intrările pe post se fac cu șpagă. Șpaga a intrat și-n biserici. O parohie bună se dădea după Revoluție, cu 50 000 de dolari. Acum suma este astronomică. Cu o șpagă dată cui trebuie îți poți plasa fundul ostenit pe scaunul uneia din multele instituții cu care statul își întreține eternul concediu și taie câinilor frunză. Copiii politici, ca și rudele politice pot fi aflați în puiernița din ce în ce mai cuprinzătoare a ”muncii la stat”. Cu o asemenea filosofie – timpul trece, leafa merge, noi cu drag muncim –clădim caricatura unui homuncul declasat și prosper în traiul pe vătrai. Bravos România, halal să-ți fie!

P.S.

Cineva m-a sunat acum să-mi amintească scandalul pe care l-a cărat la Bruxelles, europarlamentarul român Mircea Diaconu, prins cu 13 consilieri personali plătiți de UE, din care unii sunt la București și, în afară de sforțarea lunară de a-și ridica leafa, nu fac nimic. Așa o fi! Ducem și noi în lume metehnele de acasă!

Parteneri