România negociază ”la sânge” situația României din toate țările. Nimic, acasă

 

Situația României din Anglia, compusă din câteva sute de mii de cetățeni, ”va fi negociată la sânge” zice președintele în exercițiu al României de acasă. Cameron și-a cerut scuze și m-a asigurat că…povestește Iohannis. E bine că ne-a asigurat, e bine că negociem la sânge. În Turcia s-a petrecut un nou atentat terorist. Pe aeroport se găseau și români, sute. Era gata să se nimerească acolo și fostul premier Ponta, navetist pe ruta Turcia. El zice că Turcia este destinația preferată a românilor, iar România cu totul face schimburi de miliarde de euro anual cu această țară, una din cele în care ne mutăm. Ce să înțeleg? Că o Românie consistentă, compusă din neveste măritate cu turci, dar și din familii de români care au afaceri acolo și chiar afacerea vieții lor, mutându-se de tot lângă Cornul de Aur, e în Turcia. O Românie mare e în Italia, conform unor statistici peninsulare, găsindu-se acolo 5 milioane de foști cetățeni ai unei foste țări care se situa între Dunăre și Carpați și chiar mai sus. Acea Românie dispărută e de aflat în Italia, în Spania și peste tot. Premierul Cioloș merge în Canada să negocieze libera trecere a românilor peste Ocean, de parcă n-ar fi primit cetățenie canadiană mii și mii de români care au devenit acolo cei mai buni calculatoriști, fără liber drept de circulație. O sumedenie de colegi ai fiului meu Arin Alexandru, avocat aici, sunt acolo și-și vorbesc prin internet. Copiii lor, născuți la Quebec, nu știu – mulți – limba maternă, fiindcă mamele lor dâmbovițene consideră inutil să încarce mintea micuților cu o limbă fără circulație. Da, limba română n-are viză. România, cu totul și pe bucăți, are. Mă întreb de ce se mai screm ai noștri să facă alt parlament mamut la București când noi suntem planetari, iar parlamentul ar trebui să fie peste tot. Un parlamentar în Honolulu, unul să ridice mâna în somn la Madrid, altul…
Da, negociem la sânge și la apă de ploaie, situația României din Tanganica, a României de la Polul Nord și a României care trăiește în insulele grecești, plecată ca Odiseu, zis Ulise, într-o aventuroasă plimbare. Englezii n-au avut un plan B, zice Iohannis, despre surpriza care a căpiat Marea Britanie prin Brexit. Turcia n-a avut un plan B, zice un sef de servicii, lăsându-se descoperită unde se credea cea mai acoperită, dovadă zecile de morți din aeroport și sutele de semimorți. Dar noi ce plan B la depopularea României și la risipirea României în patru zări avem domnilor politicieni și domnilor experți? Ce soluții aveți, mă, și când zic asta mă răstesc și la mine? Când veți negocia ”la sânge” cu voi înșivă situația României din România?
Să înțeleg că România nu mai e? Oricum, acasă nu mai e de multă vreme decât în statisticile electorale și, cum scriam acum câteva zile, cine bate la ușa-i, bate degeaba. Dacă – prin accident – răspunde cineva, o va face într-o limbă cu viză de circulație internațională.