Se stinge-ncet democrația

    lucian-avramescuNiciodată replica cetățeanului, mă rog, turmentat, din Caragiale, n-a fost  mai la zi și mai în acord  cu nedumeririle ca azi: Eu cu cine votez? Scriam, acum câteva zile, că nici măcar pe stâlpul anume desemnat să poarte poze, candidații n-au găsit de cuviință să-și afișeze zâmbetul fasonat pentru o zi mare. După 89, o emoție colectivă, deșertată toată în sacul electoral fără fund al lui Ion Iliescu, se revărsa spre urne, umplându-le până la refuz. Azi apatia stăpânește România. Cine e candidat? Cine-s candidații? Nu știu dar nici nu mă sforțez să aflu. Până la precedentele alegeri, suprafața stâlpului meu de la poartă, fără să mă întrebe cineva dacă-s de acord, înghesuia partide, candidați cu mustață și fără, chelii și abundențe pletoase, într-o dispută aproape sonoră de expresii și promisiuni. Acum – ăsta da avantaj! – nu mai promite nimeni nimic, așa că nici n-avem mâine a le face vreun reproș. Nunțile și paragheliile democratice se sting, prin legi care au pus batista pe țambal. Prea mult iureș, prea multă hărmălaie. Unii candidați dorm fiindcă știu că vor fi aleși. Scoală, mă, că ai ieșit? Ce-am ieșit? Primar! Știam de când m-am culcat, de ce mă deranjezi!

    Ca o feștilă care scotea prea mult fum și ca o manea pusă la maximum, campania electorală, de orice fel era ea, căra și un farmec, dincolo de suflul din Caragiale. Azi s-a stins tot.  Mă întreb dacă nu cumva, în grija asta de atenuare a stridențelor, de scoatere a micului din gâtul alegătorului, perturbabil gustativ, n-am stins doar gălăgia electorală de iarmaroc, ci democrația însăși?! Ieri am fost la Ploiești. În centru sunt statuile știute, de istorici – Iorga, poeți – Nichita Stănescu, politicieni – I.G. Duca. Niciunul nu candidează decât la o eternitate pe care și-au dobîndit-o deja. Găsindu-mă eu prin hârtiile din buzunar cetățean de onoare al urbei, m-am uitat pe pereți să descopăr candidații la primărie. Poate mă chestionează cineva și mă fac, neștiind niciunul, de băcănie. N-am aflat. Campanie silențioasă, intrată parcă în ilegalitate. Prin grija PSD, de care profită și PNL, biciuiți de aceeași frică să nu care cumva să iasă cu dezmăț, totul se va isprăvi într-un tur. Alegeri dintr-o strigare. Și aia în șoaptă pentru a nu trezi cetățeanul care, turmentat fiind uneori, se apucă să întrebe. Și cine știe ce naiba întrebări mai pune!? Așa că, liniște! Vin, cu pași moale de pisică umblând pe burlan, alegerile. De unde știi? Păi nu știu!