Șlapii politici ai doamnei Johannis

lucian-avramescu

     Ieri mi-am îngăduit să opresc pixul meu, atras îndeobște de candori poeticești, asupra unei priorități naționale lugubre – ascultarea individului sufletesc din mine și din tine, interceptarea unui dialog casnic și beneficiul cetățenesc de a fi mereu în acord cu tehnica de ultimă oră care îngăduie pătrunderea serviciilor sub plapuma unde se giugiulesc, cu sau fără acte, doi și unde se screme în baie, un cap de familie. Ironizam ”viteza” de moldovean ( cele trei viteze ale bancului știut sunt – ”înșet, înșetișor și pi loc”) a președintelui ardelean, aterizat, după o săptămână de voiajări la locurile sfinte, direct în băltoaca unei ședințe unde a lămurit marea durere națională – ne găseam în situația de a rămâne neascultați, adică nespionați. Treceau câteva ore de eclipsă totală a ascultărilor, ceea ce era de neadmis, așa că am mai încropit un comitet sau o comisie care să coordoneze provizoriu înregistrarea sforăitului public. Ironizam reacția ”rapidă” a președintelui. Am fost înțeles pe dos și mi se pun în cârcă simpatii pentru șlapii doamnei Johannis, care s-a găsit de un an nevastă de președinte de țară și încă nu-i vine să se adecveze. Ei bine, nu am nicio frământare legată de încălțările de vară ale doamnei și nu i-am acordat niciodată favorul unei fraze. Se poate îmbrăca așa cum vrea și se poate dezveli până unde îi îngăduie soțul și împrejurarea. Sigur, nu poți umbla în popoul gol la o înmormântare, dar n-a fost, înțeleg, cazul. Ce mă interesează e de ce atâta nădușeală pe regimul ascultărilor. Nu ascultărilor păsurilor poporului, ci ascultărilor pur și simplu. Nimeni nu are voie să tragă un pârț în intimidate fără ca înregistrarea lui să nu poată fi extrasă de pe o bandă și dintr-o arhivă de sunete bine conservată. Asta mă frământă și văd că, în pofida lentorii sale care rimează perfect doar cu cea a adormitului Mihalache, îl interesează și pe președinte. Scriam eu că alesul ar fi trebuit să urle că poporul nu e ascultat destul în suferințele și gemetele lui. Și în umilințele la care-l supun burjuii politicii și administrației. Aș! Trebuie reglementat regimul microfoanelor cu și fără șnur. Dacă asta este prioritatea cu care s-a întors din Israel domnul Johannis apoi mai bine rămânea acolo. Se putea schimnici în pustia unde am găsit, întreg, scheletul învelit cu piele al călugărului Ion din Piatra Neamț care figurează ca obiectiv de vizitare în excursiile popești organizate ieftin de Biserica Ortodoxă Română, prin negustorosul ei patriarh.

  Nu mă interesează șlapii doamnei Johannis decât în măsura în care ar atinge interesul meu cetățenesc. Deocamdată văd că niște inadecvări de puștoaică târzie scurtează voturile consortului și prejudiciază un reziduu de încredere. Nu-i cer călugărie, cu toate că muierilor le prinde bine câte o postire la ruj, din când în când, ci găsirea unei preocupări de nevastă a Cotrocenilor. Să se ocupe, ca alea din America, de bolnavii de cancer sau de ajutorarea orfanilor din Biafra. Ea găsește orfani destui și la noi. Deschizând un astfel de capitol de preocupări s-ar șterge și impresia că umblă cu genunchii goi și-n biserică. În ce mă privește, mă uit cu plăcere la femeile mai dezbrăcate decât la cele petrecute până sub nas cu broboadă, dar profesoara de engleză de mai sus nu mi-a atras în acest sens, interesul.

Distribuie prietenilor

Dar să mă întorc la ascultări. Cam multe domnilor politicieni, cam prea mare cheltuire de energii naționale ca să ne aflăm noi pe noi, la fel de săraci, ba mai săraci ca acum și ca anul trecut și ca de când suntem, parafrazându-l pe Creangă. S-a dus dracului economia cu totul, miile de fabricii și combinate s-au dus pe Apa Sâmbetei, vapoarele au fost date și ele ca fier vechi. Nicio înregistrare a vigilentelor servicii din această zonă sensibilă, atât de sensibilă încât nu răzbate un pâs înregistrat de la prădalnicele tocmeli. Să fi fost – dau doar un exemplu – atât de silențios Băsescu în necuratele lui tocmeli?

Papucii madamei? În acest context sunt la capitolul nimic.