Domnul Facebook îmi amintește ce scriam eu fix acum un an, preambul la marile și istoricele alegeri din prima jumătate a lui decembrie. Iată textul! Ce am vrut să spun?
După Moș Nicolae și înainte de relativul Moș Crăciun, care în unele case n-a mai venit de când se chema Moș Gerilă și aducea ger și adidași de porc, vine Moș 11 Decembrie, zi mare ca o onomastică a politicianului român de varii culori. Ce ne aduce 11 Decembrie, zi cu sex politic aproximativ? Un nou parlament de nițel sub 500 de inși, bine amestecați, bine spălați, ca salata italiană bene lavata, bene mastacata, de nu se mai deosebește morcovul de pătlăgică și stânga, care-și ține doctrina pe dreapta, de dreapta care și-o ține pe piciorul stâng. Cu cine votați, domnule Avramescu? Cu nimeni! Păi nu se poate! Așa e. Nu se poate. Partidul sau politicianul Nimeni nu e înscris, nici cu literă mică, nici cu majusculă, în batista electorală bună de împăturit și de vârât în zâmbetul subțire și cinic al urnei. De ce Nimeni? Mi-e greu să explic. Am tot votat oameni care-au devenit, mulți dintre ei, neoameni și partide care au utilizat garderobe amețitoare încât m-au aiurit ca un iluzionist care bagă în pălărie un ban de cinci și scoate o mireasă goală pușcă. Trucurile, chiar dacă nu-s la vedere, sunt știute, avem cea mai anostă campanie electorală, nu-ți mai cad posterele în cap de pe calcane, dar suferim cel mai amplu bombardament cu cozonaci din cer și bomboane fondante în rochițe argintii. Avem din nou lefuri mari de la liberali și lefuri și mai mari de la pesediști, șoselele nefăcute de Ponta se încurcă în șoselele nefăcute de Cioloș, Băsescu, atent consiliat de Udrea, blochează toate autostrăzile celorlalți pentru a le face pe nefăcutele lui, în sfârșit liber să ajungă la putere ca ”premier”. Toate partidele vor s-o spânzure în piața publică pe Kovesi, unite de idealul de a mătura corupția prin forțe proprii, ceea ce unifică adversități și mă face să cred că pe oricine aș vota, votez un unic glas și-o unică simțire. Ponta nu-l va băga la pușcărie pe Băsescu și nici Băsescu pe Ponta, vechi frați de arme ale coabitării, cu toate că nu știi niciodată cum se vor călca pe pantof. Înconjurați de noua Uniune Sovietică, ne simțim ca mereu, ca întotdeuna, ca de când ne știm, o insulă în abandon. Nu-i nevoie de exerciții de acomodare, iar puterea sovietelor n-a apucat să plece de la noi, ci doar să se consolideze. Trump face ceva pe Scutul de la Deveselu și cică, dacă tot îl avem, să-l plătim. Dacă nu, să-l dăm la fier vechi, că rușii cumpără tot, inclusiv așa ceva.
Între timp, România prosperă. Azi am vizitat noul magazin din București ridicat în apropiere, oblic și amețitor de parcă întri într-un uriaș melc de argint. Subteranele sunt pline de mașini unde parchez și eu. Găsești tot ce vrei, iar concitadinii de pe Dâmbovița par toți veniți aici, cu toate că-i duminică. Eu am venit să cumpăr un fel de patine pe roți văzute de fiica mea cea mica într-o reclamă. Reclama mi-a ordonat să ies din casă. E o uriașă înghesuială de zâmbete mulțumite și încruntări, toți cumpără și se calcă pe picioare pentru a nu rata vreo rulantă. Mărfurile sunt, firește, toate de afară și strălucesc sub nume englezești. Revoluția a biruit într-adevăr. Luam pe pile, în vremea lui Ceaușescu, o bere străină și foloseam o relație înaltă pentru o ladă de Coca Cola la ziua copiilor mei cei mari. Azi rafturile sunt ca-n America și raioanele gem ca la Bruxelles și Paris. Ce poate aduce Moș 11 Decembrie mai mult de atât? Eventual va putea confirma și consolida, prin partidul unic și patriotic Nimeni, ceea ce e. Fiindcă nimeni nu va mai putea face nimic (nici nu vrea!), decât dacă se naște un providențial prin Ferentari sau în Colentina, în stare să schimbe istoria. Oricum trebuie s-o ia de la epoca de piatră, fiindcă România e netedă. O mângâi cu palma și nu te înțepi în puța ridicată a niciunui furnal sau în căpița cu turlă a unei fabrici. Noroc cu bisericile prea fericitului, mai multe ca enoriașii, cu țepușa crucii în nori. La mulți ani!