Strângeți-vă de gât cu cablul vostru, domnilor de la ACTA

La Sângeru funcționa, de bine, de rău, un fel de firmă de servicii televizistice prin cablu care se chema Tienda. Doi inși, pe biciclete, băteau satul în lung și-n lat și dacă se oprea buletinul meteorologic la jumătare, veneau și te RE-cuplau la administrația norilor. Acum, pe facturile pe care le plătesc disciplinat, chiar dacă stau o parte din timp la București, scrie ACTA. Sub abrevierea asta se pitește o disciplină, credeam eu, care și-a asumat sarcina să-mi trasmită în casă niște programe de televiziune. Vulgare, proaste, dar nu-i vina lor. Vina lor e că porcăria de a-mi aduce în casă toate nulitățile și toate țoapele și țopii, nu funcționează decât pe toane. Acum o săptămână, mânat de revolta fiicei mele de opt ani, că nu are acces la desene animate, programele toate fiind înlocuite cu un fel de sfârâit cenușiu al ecranului, am sunat la ACTA. ACTA – de la ce s-o fi trăgând numele n-am aflat încă – figurează lunar în telefonul meu să mă anunțe nu că n-am plătit abonamentul, fiindcă îl plătesc mereu, ci că urmează să-l plătesc. Mă rog. O fac și alții, cu servicii la fel de mizerabile, cum ar fi Telecom, firmă, zice-se nemțească, de care am avut ghinionul să mă ocup și mă voi ocupa în continuare în scris până vor decide să-mi soluționeze cererea de a-mi schimba abonamentul de la 2 magabiți la 16, sau câți au fost în cererea inițială formulată de mine. Ei bine, am sunat la ACTA, eu nebăgând de seamă că nu merg televizoarele din casă decât după protestul cumulat al fiicei și consoartei. Dacă se asocia și una bucată soacră era revoluție. Am așteptat minute bune, să-și termine poezia toți roboții și să înghit toate mulțumirile robotice și robotizate pentru că eu le-am făcut favorul de a-i suna spre a îmbunătăți munca firmei aflate la dispoziția mea, clientul, cetățeanul, mujicul, țelul suprem al existenței lor. Până la urmă mi-a răspuns o voce feminică. Femeile au voci mai odihnitoare. M-a asigurat că solicitarea mea va fi soluționată, conform regulilor și protocoalelor în 24 -48 de ore, că am numărul de reclamație X, cineva va veni să vadă dacă nu cumva cablul care mă leagă cu lumea e defect în curtea mea sau pe uliță. Azi s-a făcut o săpămână și ACTA încă nu se arată. Am comandat alte mufe, alte legături, am chemat un priceput să le lege. Nu merg, nene! Am sunat iar la ăia de mă anunță că n-am plătit factura de pe luna care urmează să vină, înfricoșați să nu uit și să nu întârzii. Stau, aștept, repet deodată cu robotul textul cu ”mulțumim pentru îmbunătățirea”, tra-la-la. Apoi apăs tasta unu pentru alte mulțumiri și povești, sunt rugat cu repetiție să aștept cu mobilul în ureche alte două minute și tot așa. Noroc că înte timp m-a sunat Arin, fiu-meu de la București, avocat și, speriat că s-a întâmplat ceva, fiindcă ăsta mic-mare uită să-l sune lungi perioade pe tat-su și mi-a zburat mintea la un necaz, m-am deconectat de la ACTA. Fiind totul în regulă cu nepoții mei Alexandru, Alexandra și Martha, m-am liniștit, iar discuția, reluată, cu ACTA, de sex feminin, m-a găsit mai potolit în blesteme. I-am spus femeii doar să transmită șefilor ei că se pot strânge de gât cu cablul pe care-l păstoresc, că tot sunt firmă de cablu.

Observ, după această nouă experiență, după cele cu Telecom, Enel, Georgel, Pulel și altele, că eu, cetățeanul Gheorghe de la București sau de la Sângeru, nea Caisă plebeul plătitor de servicii neprestate – Arin mi-a povestit o experiență similară cu salvările, petrecută în inima Capitalei – că suntem materia neglijabilă, bună doar de stors, a tuturor neghiobilor, că românașul nu mai face două parale, iar dacă te adresezi organismelor care, cică, te protejează, pățești și cu ăia la fel. Intră alt robot în funcțiune. Așa că mă bate gândul să-i bag pe toți, la grămadă, undeva, ca singură soluție de răcorire.

P.S.

Distribuie prietenilor

Consoarta, mai atentă la facturi, îmi atrage atenția că ACTA se scrie AKTA! Și???!!