Sunt Ana Luciana Avramescu, născută pe 13 noiembrie, la orele 13, în București

Sunt Ana Luciana Avramescu, născută pe 13 noiembrie, la orele 13, în București.  Curând împlinesc 13 ani. E o zodie a Scorpionului pe care eu aș numi-o a scorpiilor.

13 se zice că poartă ghinion. Mie nu mi-a purtat. Poate celor cu care am concurat în diverse locuri și am câștigat.

”Lumina tiparului”, că tot sunt fiica unui scriitor și a unei ziariste (mama era studentă, iar tata cu AMPress-ul lui) am văzut-o în București, la Maternitatea Polizu. Era, îmi spun părinții, o zi cu prima ninsoare a anului. Ningea neașteptat de frumos, aflu. Dar așa ajung să se laude părinții și cu o ninsoare.

Distribuie prietenilor

Capitolele vieții mele s-au derulat la Sângeru, comună prahoveană între dealuri și păduri. De aici sunt ai mei, până la a nu știu câta generație în urmă.

Succese? Sunt neîntrecută la mâncat, ceea ce presupun că se observă cu ochiul liber. Vorbind serios, am avut bucuria ca desenele mele începute la cinci ani, pe calculator, să ajungă o carte. Eu i-am dat numele – ”Bucurii cu poezii”. Tata a interpretat în vers fiecare desen al meu și uite așa, la lansare, am ajuns eu, o gânganie de opt ani, să dau autografe unor inspectori școlari și dascăli mari din Ploiești.

Nu demult am avut vernisajul primei mele expoziții de pictură pe pânză la Muzeul Pietrei care e parte și din viața mea. Se cheamă ”Cu și fără nori”. Norii îmi plac pe cer și pe pânză, dar nu în viața oamenilor. Eu sunt o fire veselă. Veselia are și ea zile cu nori. Încerc să-i expediez repede, la locul lor.

Nu mi-am scris până acum o autobiografie. Poate că ar trebui să mai spun că unii consideră că am voce și ar trebui să mă dedic unei profesii muzicale. Cei care-mi citesc articolele din AMPress sau Femei de zece spun că aș avea talent jurnalistic. Scriu – nu l-am terminat – un roman polițist. Ce voi fi? Nu știu și nici nu am chef să mă gândesc.

(Autobiografie pe care eleva din Sângeru și-a prezentat-o în emisiunea Marinei Almășan)