Ne strecurăm printr o fantă îngustă între doua lumi paralele, una de viruși reali și o alta de viruși virtuali, care mai de care mai virulenți , gata sa ne ia maul! Ce mă miră de data asta e că au pățit-o și ceilalți locuitori vremelnici ai Terrei și nu doar noi, românii, cei care decontam, chiar in avans uneori, belele toate, ca nu cumva răul să rămână cu buza tumefiată! Ce va urma? Ce e mai rău, sa fi hotărât planeta sa se scuture de virusul om, ca o doare prea tare trupul mutilat de rănile cu care am torturat o, o dor prea rău gândurile întretăiate de frânturi de gând lipsit de lumină, o sperie un viitor împărțit cu omenirea ori conducătorii întunericului au hotărât ca suntem prea mulți și prea bătrâni și prea prosti ca sa mai rămânem pe aici?, Că de trăit, nu noi trăim!

Cum o fi scenariul? Cel uman, cel venit din nemernicia umană, îmi spune ca încă mai contează specia , deși o parte dintre oameni e musai sa dispară, ca suntem prea mulți și deja bancile de ADN sunt pline. Cel in care planeta se curăță de rău chiar ma sperie. Prefer sa-mi imaginez ca e doar o lovitură dată la bursele de mărfuri, la bursele de valori, la bursa sentimentelor umane… Beleaua e alta! Virusul asta poarta o coroană cu 19 rubine, pietre de râu ori ce or mai fi ele, dar ce ne-om face când coroana va fi bătută-n diamante? Când ” Pupa-i-aș tălpile ” o zice: Măi copii nărăvași, nu vreți voi să vă mai luați o pauză, să mai meditați nițel la binele lumii, să primesc de la voi câteva gânduri bune pe al căror trup să construiesc minunile vieții, că nici sihaștrii nu mai sunt ce au fost, a mai rămas doar urma spatelui lor desenată din umbre pe pereții peșterilor!

Vă doresc niște plămâni curați cu care să puteți respira viață trăită, împărtășită… și niciun strănut ! Salutari, domnule Lucian Avramescu și câțiva viruși de iubire, neapărat primăvăratică!