Tania Tudorică: Cumva, șuvoiul pleacă din adânc…

Cumva, șuvoiul pleacă din adânc, ca lava dintr un vulcan de cuvinte incandescente care se racesc si devin stanca, asezate pe hartie.

Rostirea slovelor direct de catre poet le fac sa curga iar, sa danseze pe pante line in cautarea unor mări cu valuri ce par oameni.

Eu am tot timpul impresia ca poeziile doar trec prin oameni în drumul lor spre cei din nevazut. Doar rostirea poetului le fixeaza, le da consistența mierii cat să fie gustate. Citite doar, sunt mai sălcii.

Distribuie prietenilor

Nichita rostindu-și versurile! Ce sărbătoare! Cum ar fi sunat EMINESCU? Cum și unde poate fi ascultat Lucian Avramescu?

Imi imaginez simbioza dintre poetul iubirii și prezențele feminine din salon și mustăcesc! Din asta nu poate ieși decât un bine general! Deci, rostiți o poezie stând într-un picior și diagnosticul va fi pus pe loc,

– E sănătos tun dacă se ține de șotii! Salutări!