Papa Francisc găsește de cuviință să ceară o inversare de sens într-un vers din rugăciunea cea mai cunoscută în lumea creștină, vers tradus pe dos din aramaica pe care o vorbea, înțeleg, Iisus Hristos. Versul ”Nu ne duce pe noi în ispită” ar trebui schimbat cu „Nu ne lăsa să cădem în ispită”.
Citesc și mă crucesc, textele unora care-l crucifică pe Papă. Cum își permite el să schimbe ce n-au schimbat alții în două mii de ani? Face pe deșteptul. Rușine!

Citesc, din fericire, și comentarii cum e cel de mai jos.
Catalina Katerina, prietenă pe Facebook, postează un comentariu explicativ, perfect justificat, la intenția Suveranului Pontif de a face o corectură rugăciunii ”Tatăl Nostru”. Iată ce scrie corespondenta noastră care se miră că, invocând și ea cei două mii de ani, nimeni n-a băgat de seamă eroarea:
”Papa Francisc are dreptate…mă gândesc cum de până acum, după aproape două mii de ani, nimeni nu a sesizat partea aceasta de rugăciune. Dumnezeu nu ne duce în ispită, deci din punct de vedere religios corect este “ nu ne lăsa să cădem în inspită”. Oricum ar fi, sa fim feriți să cădem în ispite păcătoase”.

Observ cu amărăciune graba cu care unii, invocând credința care nu suportă corecturi, îl înjură pe Papă și, fără a lua seama la argumente, pe cei care dau dreptate celui așezat pe Sfântul Scaun de la Vatican.

E tradusă corect rugăciunea pe care am văzut-o, afișată în toate limbile pământului, inclusiv în limba română, lângă Râul Iordan, în Israel, pe pereții construcției ridicate acolo unde se spune că ar fi fost botezat Iisus, de Ioan Botezătorul? ”Traduttore traditore”, zicală veche ca și rugăciunea pe care am învățat-o și eu, copil fiind, de la bunica de mamă, cu beteșugurile de rigoare, nu e Dumnezeu, nu te obligă la ”crede și nu cerceta”.

Papa Francisc a sesizat sau i-a spus cineva, că nici papii nu le știu pe toate, că traducerea e fără sens sau cu sens invers. ”Diavolul ne duce în ispită”. Ori în rugăciunea care circulă în toate limbile și în care ne adresăm Tatălul nostru, îl rugăm să nu ne ducă pe noi în ispită. Păi Dumnezeu nu ne îndeamnă la rele, nu ne ispitește! Dracul, da, ispitește – iau un exemplu la îndemână – politicienii să mintă, să fure, să vândă țara pe nimic, să facă averi nemuncite. Doar nu vă imaginați că politicienii, abundenți ca slujbași ai celui din Iad, sunt îndemnați de Cel din Cer să facă ce fac!
Așa că nu-l mai înjurați pe Papă! E primul care cere îndreptarea unei rugăciuni în care îi cerem lui Dumnezeu să nu mai facă ce face ălălalt, Întunericimea sa, și e păcat.