Theodor Răpan: Din volumul ”Haremul cu himere”

2. Himera ademenirii prin viclesug

Momeşte-mă, himeră a iubirii,
La-ndemnul tău aş vrea să cad în plasă,
De-atâta dor suspină trandafirii,
Sub legea ta ce-i viu încet se lasă
Şi-n goana roţii preţ plătesc fiirii,
Sedus, furat de vorba-ţi lunecoasă…
Mă minte iar, sunt gata să-ndur jugul;
Amar norocul, dulce vicleşugul!

3. Himera înfricosatei agonii

Distribuie prietenilor

Acum răpus, răpusul nu se lasă,
Uimiri năuce carnea greu îndură,
Aştept să-nfrunt himera somnoroasă,
De-ales nu am, pe frunte şi pe gură
S-aşază, crudă, roua sângeroasă,
Îmi pare viaţa vieţii jelitură!
Agonic semn, tu, îngere, cutează,
Învinge-mi frica, somnul mi-l visează!