A câta toamnă-i cea care-a venit?
La început le socoteam pe degete și pe vrăbii
Și pe cuiburile de turturele găsite-n aluni
Azi nu-mi mai ajung gândurile de atâtea toamne

Tu pui și primăverile, mi-ai zis, pui toate anotimpurile la toamne,
De ce le urgisești pe celelelte?
Fiindcă, zic eu, m-am înțelepțit
Iar înțelepciunea seamănă cu frunzele de care are trebuință vântul,
Vântul care le cade, vântul care le duce,
Vântul care le îngroapă…

Nu-i adevărat, nu-i adevărat, zici,
Ești sănătos ca un bivol
Carnea ta miroase a toate anotimpurile
Iar gândurile tale nu-s ale unui înțelept
Ci ale unui vânător care ia pieptiș dealurile

Femeile au întotdeauna dreptate, m-am resemnat eu,
Trist nițel, fericit nițel, cât să împac toate anotimpurile
Și mai ales anotimpul tău afurisit
Lucian Avramescu, 9 septembrie 2016, Sângeru