Toți politicienii au dreptate. Doar poporul n-are niciodată

Am citit cea de-a doua scrisoare a unei politiciene către președinte. Îl somează, în numele poporului – toți politicienii vorbesc în numele poporului – să promulge sau să nu promulge o lege, cu argumente care sună imbatabil. Are dreptate! Nu știu de ce are, dar are. Așa sună. Și o tinichea, bătută energic și cu nițel talent de clopotar și bătător în toaca din clopotniță, scoate sunete convingătoare. Monica Macovei pare născută spre a se jertfi pentru popor. O ardere pe rug ar sanctifica-o, cu toate că nu asta pare a fi ținta ei. Ea vrea doar să se încălzească la focul puterii, de care n-a stat departe niciodată.

      Fără să vreau, l-am auzit vorbind despre popor și pentru popor pe Traian Băsescu. Să-l pui la rană. Să-l lipești cu totul pe obrinteală. N-are nicio vină, în timp ce ăilalți toți, cu o excepție feminină, sunt niște vaci. Persoana lui, autoevocată cu aura divinității împrejmuindu-i fruntea care nu știi unde începe și dacă e cea care se termină la ceafă, intră la eroii neamului. N-a greșit, n-a furat, n-a șmenuit. E curat ca Maica Domnului și aproape la fel de cinstit ca frate-său. Vorbește cu avânturi controlate și stăpânește nativ dibăciile jucătorilor care ”te fac” la alba-neagra. Și, ce mai, are dreptate. Mai ales când luptă pentru popor. Și el numai asta face, de când se știe.

Distribuie prietenilor

      De la ”pasopt neicusorule, luptă si luptă” toți Agamiții a căror sămânță încolțește după fiecare burniță electorală. Sămânța lor dă iute și unde cade, umple locul. Deschide, fericitule alegător, orice canal de televiziune și vei da negreșit peste un politician care are dreptate. Indiferent ce spune, are dreptate și luptă pentru tine. Liberal sau social-democrat, liber schimbist – ăștia unde au dispărut? – sau conservator aripa de stânga, ori aldist aripa de dreapta, toți sunt uniți de eșarfa, ca un ștreang, a iubirii de țară și popor.

       Pe treptele DNA-ului găsești politicieni vinovați de a se fi jertfit pentru popor. Fără Vanghelie, fără Orban, fără Oprescu, fără Olguța, fără Blaga, fără Tăriceanu, toți închipuind o Ecaterina Teodoroiu a zilelor noastre, n-am fi. Și cu toate aceste sacrificii, poporul, nerecunoscător, se dă nemulțumit. Păi cum să-ți mai aduni, cu sacrificii și riscuri, averi, având un astfel de popor ? Că bine zicea Țuțea, chestia aia, că eu sunt singurul tâmpit care a făcut 13 ani de pușcărie pentru un popor de idioți, sau ceva de genul ăsta. Cum să faci 13 vile într-un mandat, sacrificându-te zi și noapte, pentru tâmpitul de tine și cu câtă sudoare, având în juru-ți doar imbecili nerecunoscători? Dar ce contează! Vâna patriotică trebuie să înfrunte orice vrăjmășie, chiar și umilința de a sta o noapte la DNA și trei zile, după aia, la pușcărie. Trăiască poporul suveran! Cântecul va răsuna toată vara asta, până când, în toamnă, vom reconfirma patrioticii parlamentari, sau pe unii îi vom roti primari sau miniștri. Patrioții sunt aceiași, iar vocea lor răsună peste văi, indiferent din gaura cărei ideologii strigă, urlă, gesticulează, cu același ruj al dreptății pe buze. Doar poporul n-are niciodată dreptate! Pă-i nu-i normal?