• Home
  • Editoriale
  • Trăim pe datorie, spre a realege Bandiţi şi Nulităţi

Trăim pe datorie, spre a realege Bandiţi şi Nulităţi

poza roman lucian 1

Că România, deci şi eu care n-am suportat niciodată să mă ştiu dator, are de returnat băncilor străine, fiindcă româneşti nu prea mai sunt, peste 100 miliarde euro, am tot aflat, din documentele ce scapă printre declaraţiile triumfaliste ale celor de la putere, mereu alţii şi mereu aceiaşi. Că PSDragnea, cum scrie un deputat al opoziţiei, a împrumutat, de când e la putere, de doi ani adică, 20 miliarde euro, fără să întrebe pe nimeni şi fără să spună ce face cu ei, ştiam din presa de analize economice, pricepere care mie-mi lipseşte. Nu-mi lipseşte însă o spaimă care mă urmăreşte din anii comunismului, fiindcă o parte din viaţa mea s-a consumat în acei ani când am prins cozile la “ adidaşi” de porc şi gheare de găină. Atât rămânea în ţară pentru masa românilor (de rând, a nu se face confuzii!), porcul şi pasărea în întregul lor consistent plecând spre alte mese, pentru achitarea datoriei externe.

25 de ani românul a trăit cu obsesia datoriei externe. Ceauşescu, odiosul împuşcat, împrumutase 7 miliarde de dolari, negociind şi obţinând la Washington, cea mai mică dobândă, fiindcă Occidentul îl considera disidentul comunist al Estului. Ce a făcut cu acei bani? A omorât şi ţinut în cruntă sărăcie o generaţie, dar a construit o industrie care mergea. A făcut ce ştim: Metrou, Canal Dunăre-Marea Neagră, unde au murit oameni, mai puţini ca în vremea lui Gheorghiu Dej şi Ana Pauker, dar au murit. A regularizat Dâmboviţa în Bucureşti. A făcut Casa Poporului, obsedat de un vis de grandomanie, să aibă în ea biroul. Iată că în biroul lui stau alţii, care iniţial au spus că “această hardughie trebuie să devină pişoar naţional, fiecare român având dreptul constituţional şi datoria patriotică să se pişe măcar o dată pe ea, înainte de a fi demolată”. Ultimul care stă pe post de Ceauşescu în ea e Dragnea, aşa cum ultimul care stă în Palatul Regal Cotroceni e Iohannis. Preşedinţii, imediat după Decembrie 89, urmau să stea la bloc!

De ce nu văd nicio analiză în CSAT a modului în care guvernele succesive ale României toacă banii? De ce şi cu aprobarea cui s-a împrumutat noua putere, în ultimii doi ani, cu o sumă de câteva ori mai mare decât cea împrumutată de Ceauşescu? De ce s-a împrumutat PDBăsescu şi cu aprobarea cui, de miliarde şi miliarde de dolari şi euro?

Înţeleg că se măresc iar lefurile parlamentarilor, miniştrilor, premierului, preşedintelui, preşedinţilor de camere, primarilor, funcţionarilor. E drept ca, în vremea în care “economia duduie” cu focul stins, să iei atâta bănet şi să nu faci nimic, absolut nimic pentru confortul acestei ţări, pentru statutul ei de ţară europeană civilizată?

Se plâng oamenii că stau o zi înţepeniţi în maşini pe Valea Prahovei, devenită un blestem rutier. De ce, cu banii ăştia, cu care se cumpără electoral “pulimea” (citat politic), nu s-au făcut şapte ferestre prin munţi şi zece Transfăgărăşane pe opt benzi şi încă mai rămâneau bani dacă hoţia nu intra, ca punct unu, în toate programele electorale?

Îmi răspunde un amic din Scăieni, leat cu mine, după ce-i povestesc ce am de gând să pun pe hârtie. Unu: pe autostrăzile tale din Carpaţi nu circulă grosul votanţilor, pensionarii şi nu circulă asistaţii social. Ăia cu pensii de 180 000 lei pot trece cu elicopterul personal sau închiriat peste munţi. Doi: cine a trăit bine în vremea lui Ceauşescu, trăieşte şi mai bine acum. Trei: primarii din comune decid votul, iar funcţionarii primăriilor numără voturile în secţii. Patru: eşti un fraier.

I-am dat dreptate în toate şi mai ales în privinţa punctului patru.
El mă sunase, iar eu i-am spus că tocmai mă întrerupe din scris. Ce scrii? O enervare.
Înainte de a închide m-a întrebat de ce se vede lumea roz în România şi m-a mai întrebat dacă nu vreau să-mi spună, nu de pe surse, cam ce sume iau de la guvern “nişte colegi ai tăi din presă”, fiind vorba de milioane? Am auzit de la televizor, zic, iar pe unii îi cunosc ca proprietari de divizii ale manipulării.

Mă întorc la CSAT. Cel de azi şi cele din ultimele trei decenii. Nu e o chestiune de siguranţă naţională, judecarea nevoii de împrumut a ţării? Banii ăştia, îngroşaţi de dobânzi, nu trebuie plătiţi, fiindcă nu dă nimeni nimic pe de-a moaca? De ce sunt eu, cetăţeanul X, dator cu 7 mii de euro lumii? De ce să fie copiii nenăscuţi datori cu sume şi mai mari pentru a fi aleasă sau realeasă Nulitatea, Nulităţile, Bandiţii Supremi? De ce…
Lucian Avramescu

Parteneri