Ucigașul ”venit” sau cel de lângă tine?

 

     lucian-avramescuLa Bruxelles, unde am văzut cea mai frumoasă piață din lume, mai frumoasă decât San Marco din Veneția, produs ales al spiritului creator în clipa lui de luminoasă inspirație, s-a clătinat în această dimineață pământul. Cutremurul, triplu, a avut epicentrul în marele aeroport internațional, dar o înspăimântătoare explozie s-a produs la metrou. Ambele locuri sunt în permanenta supraveghere a serviciilor antitero. Cum să vâre, niște ucigași, explozibil – și nu puțin – acolo?

     Vezi, îmi spune un amic, ce fac migranții? Migranții? Adică amărâții aceea care trec în bărci, cu copiii în brațe, mări și noroaie, fiindcă lumea lor a devenit un morman de ruine și morți, au avut timp să pună bombe? Citesc o statistică. Aproape toți teroriștii care au produs incredibilele carnagii sunt născuți în țările unde au fost comise atentatele. Cele din Franța au fost comise de francezi tineri, cu trei generații în spate de părinți, bunici, străbunici europeni. Cei care au aruncat în aer Turnurile Gemene erau americani, iar unul, parcă, era avocat de profesie. A venit ”ucigașul”, sinucigaș pentru el, acum, cu valurile migratoare? Nu cred. Vom vedea. Ucigașul, de cele mai multe ori, a fost lângă noi, școlit aici, a trăit alături de noi, s-a jucat, la școală, ca un copil normal, cu copiii noștri. Ce l-a dus aici? Ce l-a îmbolnăvit de ură și sete extremă de a ucide? De unde a împrumutat atâta ură încât să se arunce în aer cu mine și cu tine și cu cât  mai mulți care-s de alt neam și altă religie? Ce profesori de diabolică forță au avut? Toți, sau aprape toți acești jihadiști, au în comun cu luptătorii analfabeți din Afganistan, care știu doar versete din Coran și n-au văzut o bibliotecă sau un calculator, decât starea de extremă determinare ucigașă. Ei, toți, sunt prizonierii fanatici ai celor care decid asupra minții lor. Piloții care au murit, omorând 3000 de oameni în New York, nu erau neștiutorii de carte din munții Kandaharului. Erau doctori și ingineri și piloți de înaltă clasă. Ce drog li s-a adimistrat, schilodindu-le gândul uman?

Distribuie prietenilor

     ”Rămâneți acolo unde vă aflați!” – e ordinul de zi al serviciilor antitero din capitala Uniunii Europene. Păi asta e! Suntem aici, sunt aici! În Europa mea, în orașul meu, pe strada mea. Și aici sunt omorât de unul care mă urăște fără să știu de când și de ce. Poate mă urăște de când s-a născut și a așteptat să se facă mare. Poate…

     Cel mai urât și nemilos război al lumii, cel de al treilea mondial, se desfășoară de mulți ani și ne facem că nu știm. El e peste tot și sunt forțe care-l alimentează și trăiesc din el, din acest război sinistru, cu bombe pitite în om, în creierul lui, în inima lui care nu mai e inimă, ci armă de atac. Omul-bombă e arma creată de diavolii înarmării și care concurează, biruind fără replică, racheta din tun și bomba din avion. Serviciile speciale? Păi erau acolo, în aeroportul din Bruxelles, în stațiile metrolui. Și dacă erau, ce? Lupta cu terorismul, domnilor șefi mondiali, trebuie regândită cu totul, chiar dacă nu exclud munca de prevenție, după cum se vede adesea neputincioasă. Strategia e, poate, idioată, cheltuielile uriașe se duc aiurea. Se poate intra, nu cu glonțul, în inima teroristului kamikaze, ci așa cum intră profesorii lui, reclădind din fiara care a ajuns, un om? E  greu, aproape imposibil azi,  când civilizația planetară e în cel mai mare pericol de autodecimare.