A.M. Press
Ultimele stiri din Romania!

Un om în care poți avea încredere

109

 


APRECIAZA ARTICOLUL !

Marin Preda scria că devii moral în clipa în care realizezi că nu ești nemuritor și, într-o zi, vine sfârșitul. Era, cred, prin anii 70 când mărturisea asta. Eu l-am cunoscut pe marele prozator, venind de la Lipova, unde ispășeam, ca soldat TR, cele 6 luni de învățat să trag cu pușca în inamici. Primisem ordin, fiindcă în armată nu se emit rugăminți, să mă ocup de revista Școlii de ofițeri în rezervă și, când am isprăvit-o, am plecat cu manuscrisele în raniță, la București, iar în timpul liber, ieșit din garnizoana tipografiei militare, care era pe undeva, pe 1 Mai, îmi bocăneam bocancii prin librării. În Librăria Sadoveanu era oarece înghesuială, cineva lansa o carte și între invitați se afla și Marin Preda. Firește că n-am fost atent la discursurile despre carte, dovadă că am uitat cine și ce lansa, concentrându-mă pe chipul absent-ironic al prozatorului. Publicasem și eu două plachete de versuri, iar Petre Anghel, din cercul lui Preda, m-a prezentat. De altfel, moartea autorului Moromeților a fost legată și de o plecare în grup, de la Mogoșoaia, spre Moldova, la o întâlnire cu cititorii, din care nu absenta Anghel. Preda s-a amuzat de uniforma mea de infanterist, iar eu am fost mândru când a spus că mă știe. Poate că a vrut să mă încurajeze. A mai trăit mulți ani după aia, a scris Marele singuratic, cartea lui, zice-se, autobiografică. Realizase atunci, Preda, că va muri într-o zi, fiindcă, prin tot ce transmitea și era, se arăta a fi un om moral? Sunt scriitori care pier rămânând imorali. Se zice că Dostoievski era plin de păcate, iar tinerețea lui Tolstoi duduie de escapade în cartierele rău famate, asta pentru a rămâne la cei doi titani ai literaturii universale. Când a devenit moral Tolstoi? Când a vrut să-și împartă averea săracilor și, la opoziția disperată a nevesti-sii, cu care avea o droaie de copii, a plecat pe linia ferată în larga pustietate rusă, murind într-o gubernie la marginea lumii? E important ca un scriitor să fie moral? Eu zic, chiar dacă nu contează, că da, fiindcă altcum, o câinoșenie presupusă a personajelor create își poate găsi aici, în sufletul chinuit al artistului, obârșia. Și totuși, și totuși: iubim mai puțin versurile lui Francois Villon, aflând că a fost condamnat la spânzurătoare pentru omor? În noaptea dinaintea execuției, care n-a mai avut loc, fiindcă regele l-a grațiat, el scria cu umor pe peretele celulei” Eu sunt Francois, sperjurul/ Nu din Paris, ci dimprejurul/ Grumazul meu legat cu șnurul/ Vedea-va cât atârnă curul” (citat aproximativ). Despre toți acești mari scriitori, pe care i-am cunoscut doar din lectura cărților lor, am aflat că erau, au fost o vreme, imorali, în sensul păcatelor lumești. Preda, cu care am dat mâna și am schimbat câteva vorbe, absentează din aceste alăturări. Pe el, nu știu de ce, l-am aflat moral. Viața lui toată a respirat asta, iar privirea lui transmitea forța blajină a unui om în care poți avea încredere. (Lucian Avramescu)

loading...
Citește și

Comentariile sunt închise trackbacks dar pingback-urile sunt posibile.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More