Un șut în gogonele dat de domnul Facebook

 

De azi dimineață scriu, citesc, răspund telefoanelor. Administratorul tehnic al AMPress mă anunță că domnul Facebook ne-a tăiat de la comunicare, ne-a luat, cum s-ar zice, microfonul. Încet ne taie de tot. Acum câteva zile dialogam de 82 000 de prieteni și neprieteni. Ieri doar cu 13 000. Azi vorbim aproape singuri.

E politica lor! – îmi zice administratorul comunicării virtuale. Domnul Facebook îți poate omorî 100 000 de prieteni, decapitându-i spontan, într-o singură zi.

Distribuie prietenilor

Fals, zic eu. Pe noi ne scurtează de cap. Cu prietenii nu au nimic.

Politica Facebook, zice el, obosit, este enigmatică. Nu știi de la ce cap te taie.

Te poate tăia de la capul picioarelor?

Nu știu, zice el, brusc îngrijorat, ca atunci când, copil fiind, un adversar îl lovea cu genunchiul în bine păzita intersecție a picioarelor.

Alții cum stau?- întreb eu naiv.

Prost, zice el.

Și ei sunt loviți în…?

Domnule Avramescu, îmi răspunde el aproape nervos, coaiele comunicării sunt mereu în mâna cuiva. Dumneavoastră scrieți. Facebook decide dacă …

Mă pipăi de stilou. E la locul lui. Cerneala e din belșug, călimara nefiind vărsată.

Tu, zic, îl cunoști pe domnul Facebook? E înalt, rotofei, bea ca mine uneori țuică veche, iubește, mângâie abonații pe creștet?

Îl știu, zice, dar nu vorbește decât robotic, o limbă veche, reinventată, sumeriano-egipteano-americană. Armata lui are miliarde de soldați.

Și cum îi plătește?

Dumeavoastră, zice el, sunteți soldat al lui și ar trebui să știți mai bine!
Lucian Avramescu, AMPress