Florile sunt minunatul dar al naturii, oferit nouă cu asupra de măsură. Mici sau mari, suntem atrași de coloritul, de voioșia florilor, de la cele de câmp, la cele nobile, fiecare spunând în imagini o poveste a bucuriei. Cândva, departe, în copilărie, credeam că doar femeile trecute de o anumită vârstă sunt predispuse unei iubiri aparte pentru flori.
Iată-mă, azi, nici prea jună, nici prea matură, că îmi descopăr o „pasiune” nouă, atât de simplă, dar cu un aport uriaș în scurta listă cu cele ce-mi bucură sufletul.
În curtea Muzeului Pietrei se găsesc tufe mai mici sau mai mari de trandafiri, de culori diferite, pe care, în fiecare zi le privesc cum își nasc bobocii, apoi cum își desfac în lumină spre maturitate petalele, să înflorească pentru noi.
Nu sunt un foarte priceput grădinar, sau florar, dar ador să privesc trandafirii și, uneori, să le surprind fotografic măreția greu de așezat în cuvinte.
Cu îndemnul compozitorului Florin Bogardo „Să nu uităm nicicând/Să iubim trandafirii,/Ei sunt pe-acest pamânt/Un simbol al iubirii”, redau câteva dintre imaginile surprinse, cu priceperi limitate, de mine.
Giorgiana Radu, AMPress
