Viața între două atentate

A fost atentatul din Munchen unul neonazist? Sau a fost unul terorist-jihadist? A strigat criminalul de 18 ani, de-un neam incert – înțeleg că era germano-iranian! – ”Moarte străinilor!” sau ”Allahu Akbar!” Dacă striga ”Moarte străinilor!”, și el era nițel, dacă nu ceva mai mult, străin. S-a sinucis în final, deci și-a împlinit crezul. A luat însă multe vieți care nu se intersectau cu nevrozele lui. Păcat. Citesc ce zic agențiile străine de știri, sar la ai noștri, mă uit pe fereastră unde văd volutele porumbeilor pe un cer catifelat. Viața curge, mai peste tot în lume, între două atentate. E unica certitudine. Că-s făcute de țicniți remodelați psihic, dacă nu cumva au avut din naștere o scrânteală criminală, că au fost opera de căpătâi și care le pune capăt, a unor furioși ai doctrinelor sau ai religiilor, rămâne s-o stabilească alții. Cine-i înfurie pe furioși, cine-i alege, cine-i direcționează pe aleea fără sfârșit a asasinatelor colective? Aici e de scormonit. Observ că a apărut și o meserie în televizor a experților în atentate. Până mai ieri, un individ care poartă, asortată la gulerul mustății, o burtă sub gât, antipatic prin faptul că atunci când te prinde se lipește ca o ventuză de tine și n-ai scăpare, trecea drept expert analist politic. Acum e doctor în atentate. Trei televiziuni l-au rulat în două ore, coborându-le proporțional ratingul.

În Marea Neagră, care pe partea României stă deocamdată cuminte, înoată voinicește ruși, americani și turci. ”Lacul rusesc”, cum îl alinta Erdogan, copiat apoi fără a indica sursa, de Băsescu, fost președinte pe meleagul mioritic, e tot o forfotă întreruptă de cutremure. Două cutremure într-o lună, cu magnitudinea de peste 4 grade pe Richter, au fost cele mai liniștite evenimente notate de presa seismologilor. Măricele! Același Erdogan pune de-o dictatură babană la Bosfor și Ankara, prin care n-o să se mai strecoare picior de inamic politic, subțiind până la gaura acului Cornul de Aur al îngăduințelor democratice. El și Putin, dușmani de moarte acum câteva luni, se pupă drăgăstos pe nas de nu se mai vede marea de atâta îmbrățișare. Antalya s-a umplut iar de ruși care se prăjesc fără teamă de atentate pe plajele din Sud, iar negustorii turistici care n-au fost încă judecați și executați pentru complot, pot pune un ban deoparte fiindcă viitorul se anunță strâmb.
A fost atentatul din Munchen unul neonazist? Sau a fost unul terorist-jihadist? A strigat criminalul de 18 ani, de-un neam incert – înțeleg că era germano-iranian! – ”Moarte străinilor!” sau ”Allahu Akbar!”? Nu știu. Nu știe nici șeful poliției bavareze. Știe sigur gușatul din televizorul pe care l-am închis. Cert e că lumea trăiește, din ce în ce mai strâns, între două atentate și nu prea știi unde să călătorești fără riscul de a călca pe un atentat. Am un prieten care și-a anulat călătorii de concediu plătite. Nu mai mergi, ca de obicei, la…? Nu. Nici la…? Nici. Și unde-ți plimbi copiii anul ăsta? În bătătură! El crede că bătătura lui e de pe altă planetă!