Voi spune, mereu, bună seara
I-aș spune din nou bună seara,
Iubitei de-atunci de-ar mai fi
Azi ție îți spun, căci fără iubire
Nu pot – e-un blestem? – supraviețui
Azi ție îți spun, bună seara,
Se uită cătunul ursuz
O hoașcă sulemenită
Ne ceartă ieșită din uz
Se uită spre noi fără milă
De parcă pe loc ne-ar strivi
O fostă amantă servilă
Lipsită de șarm și copii
Își dă coate stirb universal
Că noi dezbinați de-anotimp
Gasit-am resurse de viață
Și pentru iubire-avem timp
E seară, e toamnă spre iarnă
Cu-avânt alergăm amândoi
Fugim printre pomii grădinii
Sau grădina aleagă sub noi
La Sângeru cântă copacii
Căci iarna în ei n-a venit
Și-i încă lumină pe dealuri
Și frunze mai au de trăit
Și frunze nu au de murit
Lucian Avramescu, noiembrie 2016, Sângeru