Voi spune, mereu, bună seara

I-aș spune din nou bună seara,
Iubitei de-atunci de-ar mai fi
Azi ție îți spun, căci fără iubire
Nu pot – e-un blestem? – supraviețui

Azi ție îți spun, bună seara,
Se uită cătunul ursuz
O hoașcă sulemenită
Ne ceartă ieșită din uz

Se uită spre noi fără milă
De parcă pe loc ne-ar strivi
O fostă amantă servilă
Lipsită de șarm și copii

Își dă coate stirb universal
Că noi dezbinați de-anotimp
Gasit-am resurse de viață
Și pentru iubire-avem timp

E seară, e toamnă spre iarnă
Cu-avânt alergăm amândoi
Fugim printre pomii grădinii
Sau grădina aleagă sub noi

La Sângeru cântă copacii
Căci iarna în ei n-a venit
Și-i încă lumină pe dealuri
Și frunze mai au de trăit
Și frunze nu au de murit

Lucian Avramescu, noiembrie 2016, Sângeru