Zamfira Pora: Azi nu avem voie să privim înapoi decât dacă amintirile ne fac fericiţi.…

(Comentariu la Confesiunile lui Lucian Avramescu)
Zi cu bune maestre! Relatarea de azi mi-a lasat un cuvant in in memorie…

Acel PUNCT pe care nu l-ati sesizat desi poate ca privirea inapoi, in trecutul nostru interior, ar fi de dorit sa îl intoarcem doar pentru clipele fericite. Lectura declansatoare a gandurilor, nuvela „Caderea” pare a fi sorgintea gandurilor despre iubire, moarte si singuratate.

Acel ” avocat hahaleră, care vorbește neîncetat, amintește întâmplarea care îl urmăreşte tragic până pe patul de moarte și umanizează o superficialitate trândavă. Iată punctul de răscruce a vieții lui.” A nu interveni la timp, a nu ajuta la vreme, a nu rezona din superficialitate, cu ceea ce intuitia iti comunica, poate deveni o povara grea a constiintei.

Distribuie prietenilor

Dumnezeu iti lasa pe retina si in minte flashuri cu acele intamplari unde ai fi putut face mai mult sau mai putin si nu ai facut-o, nu pentru a te pedepsi ,neaparat, ci pentru a iti invata lectia de viata.

Mai devreme sau mai târziu lucrurile se vor aranja de la sine numai ca in constiinta fiecaruia pot apare readuceri in prezent a unor fapte ale trecutului. Nu e nevoie să le mai aranjezi tu pentru ca ele sunt trecut. Poți insa sa te vindeci pe tine sau pe cel de lângă tine prin iubire ! Ceea ce obtii se cheamă , liniște…dar te costă atâtea furtuni ca să o ai!

Oricum ne-ar fi, ceva ne lipsește mereu! Azi nu avem voie să privim înapoi decât dacă amintirile ne fac fericiţi.…amaraciunile, fara leac, lasandu-le in camaruta trecutului. Un gand bun, intr-o zi cat mai buna!