Ieri cu drujba am tăiat lemne
Azi cu toporul să le despic m-am opintit
E splendidă viața la țară, pesemne
Unde din trei case două-s pustii, iar proprietarii de negăsit

Tată, continuă apelul fiica-mi de la oraș,
Ce face cel mai mare poet român în viață, inspirația îi vine cu tona?
N-am știut că despre mine vorbește
Copilul meu care a urmat două licențe și-un doctorat la Sorbona

Tai lemne, zic, de dimineață am cosit,
Am scos, cu sapa, ceapa roșie din grădină
Încerc să nu fiu ostenit
Iar când intru în casă scriu, cu cerneală întunecată sau cu lumină

Am citit, zice ea, câteva recenzii, critica literară
Scrie sterp, despre cărți moarte, de necitit
Cheamă-i pe deștepții juriilor la țară
Fiindcă pe tine premiile nu te-au găsit

Te înșeli, fata mea, mă știu toți
Ca și în politică, mafia locuiește și în Uniune
Eu refuz să fac parte din jurii unde netoții premiază netoți
Lumea scriitoricească face barter de neghiobie, de-aceea apune

E toamnă, copacii își dau jos, cu încetul,
Auria lor trenă
De parcă ar face un exercițiu de nudism
Înante de a coborî, gladiatori cenușii, în a iernii arenă

E frumos pe la noi, pe aici, pe pământ
Grădinile nu au dat cernoziomul cu asfalt
Vorbesc în gând cu stelele care îmi premiază cărțile
Iar comentariul lor e îngăduitor și galant

Nu-ți face griji, nu m-am sălbăticit, am sânge în vene
Dacă mi-e frig, aprind cu iubire focul în vatră
Doar când mi-e dor, recunosc, uneori de tine
Îmi vine să plâng, iar lacrimile mele-s de piatră
28 septembrie 2019, Sângeru