Lucian Avramescu: Noapte bună, doamnă, fără tine-i greu

 

M-a sunat spre seară o iubire veche
Ce faci, cum îți este, cine-ți e pereche?
Te provoc, îmi zise, tandru telefonic
La un joc de lacrimi, indecis armonic!

Eu îți spun o vorbă, tu o tai în două
Vrei? Accept am zis, pe la mine plouă!

Distribuie prietenilor

– Apără-mă, Doamne, fiindcă știu că poți
De aversa asta sumbră de netoți!
– Ne-a fugit țărâna de sub tălpi cu totul
Dar aici rămas-a, răspund eu, netotul!

Sumbră ne e astăzi, sumbră pribegia
Fuge, de ea însăși, tristă România!
Ne votează astăzi, fiii în absență
E prezent românul, fără de prezență!

Ne-au plecat vecinii, ne-au murit cocorii
În adânc țițeiul și-a pierdut sondorii
Ea spunea cuvinte, eu în replici dam
Replici fără noimă, și-amândoi rimam

– Ce frumoasă-i încă, doamnă, țara mea!
– Și mult mai frumoasă dacă-aș fi în ea!

Jocul telefonic a durat puțin
Zâmbetul ironic s-a mutat în chin
Se-nnoptează doamnă, doamnelor absente
Fără voi planeta-i fără continente.

Noapte bună, doamnă, blând se înnoptează
Mintea mi-e de veghe, dar și-a ta e trează!
Sunt iubitul care, fără-a-și uita versul
Și-a pierdut prin tine, în neant, reversul

Noapte bună, doamnă, fără tine-i greu
Noapte veșnic bună, continent al meu!
27 noiembrie 2019, Sângeru