Visam luminos, visam să se nască
Din pântecul cald al atâtor Marii
Alţi Iisuşi luminoşi, buni cu toţii ca el
Şi nimeni, nimeni nu-i va mai răstigni.

Visam, privindu-te, lumea mea bună
Să se umple pământul de zburdalnici copii
Și-alergând printre ei, să mă număr și eu
Revenit la vârsta primelor poezii

Visam, ce visam, să revină aici
Pentru Maria lui tandră, chiar Dumnezeu
Și cu o nuia luminoasă, de alun sau argint
Să facă să-nflorească și sufletul meu.

Visam să n-ajungă cei mici oameni mari
Să nu inventeze venin, întristare
Și fiecare să calce cum Iisus a umblat
Pe a Gelileei netedă și părelnică mare.

Visam, dar ce-i visul, nu-i o armă de foc,
Vin din burți de fecioare prea adesea strigoi
Un copil și-a ucis cu securea bunica
Iar copilu-i al unuia de pe-aici, dintre noi.

Se strică pământul, s-a stricat deodată
Nu cel de sub tălpi, ci pământul din om
Și totuși mai cred, și totuși mai sper
Fluturi blânzi să se suie din al nostru atom.
29 noiembrie 2019, Sângeru