Petrutza Petruta: De multe ori m-am întrebat de unde a apărut ura?

Și aici este zăpadă dar e și noroi care ne arată că viața nu este așa de albă cum am vrea dar nici așa de neagră cum ne-o doresc unii. La un vecin pe acoperiș stau trei porumbei albi care ne sugerează că frumosul din această lume există și ia diverse chipuri. Mă uit la ei și calul alb al gândurilor zboară în vremurile de mult apuse în care oamenii se iubeau, ura nu apăruse iar îngerii se așezau pe pajiștile vieții urmărind de departe evoluția celor care astăzi trăiesc blestemul coronavirusului.

De multe ori m-am întrebat de unde a apărut ura? De ce progresul i-a transformat pe oameni din oameni frumoși în oameni urâți, oameni care își calcă semenii în picioare pentru a-și atinge scopul?

Astăzi minciuna este preferată în detrimentul adevărului iar indiferența s-a cuibărit în sufletele mici care s-au înmulțit în ultima vreme. Norii negri ai răutății s-au înmulțit și acoperă lumea cu un cenușiu trist, un cenușiu fără viitor.

Distribuie prietenilor

Doctore, asistento, nu vă lăsați în părăsire pacienții, nu fiți indiferenți pentru că indiferența omoară!

Toată tristețea adunată în sufletul meu a fost provocată de imaginile îngrozitoare pe care le-am văzut în spitalul de la Reșița și care cred că există în multe spitale dar sunt cu măiestrie ascunse. Strigătul bătrânului care era pe piatra rece a unui coridor și care cerea ajutor mi-a rămas întipărit în minte ca o dovadă vie a unei lumi care se prăbușește în neant din cauza a ceea ce a devenit.

Banii pentru a avea spitale moderne, la nivelul anului 2020, au fost mâncați de flămânzii de bani care și-au umplut buzunarele și au plecat. Noi, contribuabilii, am fost anual scuturați de bani pentru…și pentru… De ce într-un pentru nu a fost cuprins și viitorul unui spital?
O zi bună! Nu vreau ca frustrarea mea ca român care își dorește o țară care să țină pasul cu vremurile să vă strice ziua.

(Colaboratoarea noastră Petrutza Petruta semnează primul său editorial în AMPress. Felicitări!)