Buni zori! „…ura înlocuiește iubirea, istoria neamului nu se mai predă, cultura e o înșiruire de nume care nu spune nimic – Eminescu, Brâncuși, Blaga – toți decapitați de insistența cu MILIOANE DE ADEPȚI…” Am putea spune că istoria se repetă. Și totuși, există o diferență abia perceptibilă la prima vedere, apreciabilă și catastrofală în ultima fază a analizei. Au fost „epoci” de oroare în care se ardeau, se ștergeau, se demolau capodopere și autorii lor. Însă „faptele” oricât de ferite s-ar fi produs scăpau în realitatea VIZIBILĂ, „se fixau” în memoria colectivă a majorității dacă nu chiar a întregii colectivități. O diferență ar fi că noul „germene” destructiv este astfel escamotat, încât eventuala percepție, destul de rară, să fie atomizată, orientată aproape individual( un next level al anticului „dezbină și stăpânește”). Apoi mijloacele tehnice de înaltă clasă concură la creșterea subtilității atentatelor anticulturale, devin mult mai convingătoare.
O a treia din multele alte diferențe ar fi că actualmente judecarea și condamnarea oricărei opinii nu o mai face factorul politic de decizie, ci însăși mulțimea, în gașcă sau individual! Personal percep ca pe o mare umilință personală când este acuzat la toate nivelele sociale, economice și politice, că baciul mioritic n-a vrut să fie viking! Urmează un film cu Eminescu ca urmaș al vreunui african rătăcit prin istorie și pe meleagurile noastre, odată cu Traian, împăratul? Se pare că dezideratul politic al lui Lenin, abia acum se realizează cu succes: „dați-mi un copil de 8 ani și vă garantez că va muri comunist”.
În sfârșit, numele noii ideologiei nici nu mai contează, contează succesul vizibil superior în convingerea mulțimilor de la noi și din „afară”! Ar fi o singură cale de „ieșire”: credința nestrămutată în Dumnezeu, învățătura și ajutorul său. Așa cum tot istoria a dovedit-o!
