Lucian Avramescu: Scrisoare către draga mea prietenă de Facebook, Elena Stoica

 

Așa cum ți-am spus, nu cred în acțiunile de întrajutorare, din această pricină refuzând să-ți dau un cont unde s-ar putea depune ceva bani pentru Biserica din Livadă. Ai insistat și ți-am transmis totuși, că așa merg eu pe mâna femeilor, acum patru zile contul Asociației care are de doi ani 1000 lei. Acum are 1200 lei. Banca, la solicitarea mea, mi-a trimis numele donatorilor. E unul singur, adică tu. Ca atare, te rog să închei demersurile, iar eu șterg acum acea postare, mulțumindu-ți pentru încurajatoarea ta naivitate și suma pe care ai rupt-o altor îndatoriri .

Am încercat să ajut anul trecut un băiețel bolnav de leucemie, de vârsta fiicei mele. L-am rugat pe tatăl lui să deschidă un cont, am scris despre acea situație tragică în AMPress și alte două ziare. Pe lângă suma depusă de mine, au mai venit de la două prietene de Facebook, câțiva lei. Copilul a murit după șase luni.

Distribuie prietenilor

Nu, nu-s oamenii insensibili, dar, așa cum ți-am scris, fiecare-și știe necazurile și rosturile lui. Biserica e făcută de mine și va fi o nebunie a mea, cum este muzeul cu totul pe care l-am pus gratis la dispoziția publicului. Mai mult, cei care-mi vând materiale sau lucrează cu mine îmi vor cere, crezând că plouă cu bani peste mine, dublu și triplu.

Ca atare hai, entuziastă prietenă din Mărginimea Sibiului, să încheiem aici subiectul ”Da-ți un leu, pentru Muzeu!”

Eu șterg postarea cu contul, chiar acum. Vine primăvara și important e să fim sănătoși spre a împlini visele realizabile-n timp și cu multă răbdare.
Cu neștearsă prietenie, Lucian Avramescu