Geta Sandu: Ne miram că planeta e legată la cap cu fașă, că merge în baston

Buni zori, maestre! Cerul a început să fie colorat în toate culorile, și câteodată ne bucurăm de curcubeul libertății, căci și libertatea pleacă învârtindu-se în mersul planetei. Nu știu dacă are și carja de susținere dar cred că arma imbecilitatii oamenilor a făcut ca planeta noastră în straie de mireasă a universului să ajungă la camera de gardă.

Acum sau niciodată, zic imbecilii care i-au rupt până și straiele cusute în fir de borangic, fine și plăcute ochiului celor care au văzut-o din Cosmos, dar oare se mai poate acum? La camera de gardă unde a ajuns planeta, abia ce i s-a deschis ușa, nu e întâmpinată de acel doctor iscusit. Nu sunt doctorii pentru bolile ce au cuprinso. Are atâta frică la cât era de puternică frumoasă și de folos. Boala planetei e deja incurabilă și vaccinul nu se zărește la orizont.

Pentru răutatea omului, această boală contagioasă, nu s-a descoperit antidotul. De aceia toți urâm situația din care nu ieșim de ceva timp nici noi o dată cu mama planetă, că așa zișii „capii destaptaciunii” nu au metode. Au avut metode de distrugere, dar nu și de remediere. Toți suntem născuți cu un scop, unii au avut scopul distrugerii și acum ne miram că planeta e legată la cap cu fașă, că merge în baston, că are temperatura mare și din interior și exterior arzând-și straiele frumoase de la naștere. Păcat de visele noastre, păcat de visele celor mici abia născuți, veniți într-o lume plină de nesiguranță. Mor încet, încet o dată cu ea și noi suntem orbi, surzi și răi! Să ne fie ziua cum ni-o dorim fiecare și sănătate tuturor!