Stau și încerc să fiu optimistă. Mă lupt cu gândurile rele, dar bum, bum, bate cineva la ușă. Mă chinui să încui, să o țin afară , pun dulapuri în spatele ușii și încerc să o îndepărtez cum pot.

Uneori pare că pleacă, alteori mă amenință bătând mai tare și cu îndârjire să ia pe cineva și să nu-l mai aducă înapoi.

Bat cuie în ușă, pun lanțuri la geam, dar M. cea care vine să ia pe câte cineva nu ne dă pace când vrem noi. Încerc și parcă am îndepărtat-o.

Am pus usturoi la ușă , ascund și ard blestemele și parcă a mers!

Mizeria cantității de rugină și mirosul de javră împuțită cu o coasă în mână pleacă.

Trag cu arme ale vocii , sun la poliția din ceruri, dar parcă nu mă aude nimeni!

Sunt pe cont propriu, dar parcă am câștigat.

Războiul între ea și mine nu s-a terminat, dar pe o vreme l-am întemnițat.

Elevă în clasa a VI-a, Școala Sângeru

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]