NU MĂ-NTREBA, DE CE AM CUGETUL ABĂTUT…

Aleksandr Sergheevici PUŞKIN
(1799 -1837)

Nu mă-ntreba, de ce am cugetul abătut,
De ce la petreceri sunt de nerecunoscut?
De ce-mi ridic spre toți privirea-mi dezolată,
De ce nu-mi mai e dragă o viață palpitantă?

Nu mă-ntreba, de ce am sufletul obosit,
De iubirea veselă, de ce m-am dezobișnuit?
Pe nimeni iubită nu mai pot numi,
N-o să mai iubească cel care odată a iubit!

Cei care au cunoscut fericirea, n-o s-o mai știe vreodată,
Doar pentru o clipă, desfătarea le va mai fi dată.
Din tinerețe, din huzur și din plăcere,
Va rămâne ceea ce se numește: durere!

(Traducere din limba rusă, de Constanta Modell)

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]