Lucian Avramescu: Toamna nu face niciodată remiză
Vremea-i sublimă, conducătorii bandiți,
Razele toamnei piaptănă vesele barba mea
Mă bucur de dragoste, de viață și de frunze desigur
Toamna, cu tezaurul ei, nimeni, vă jur, n-ar putea să mi-o ia.
În casă urlă deschise televizoarele
Microbii furtului au fost depistați în anatomia altui bandit
Eu mă joc, de-a baba oarba, cu câinii mei
Printre pietre, visele mele, cărora ei le știu mirosul, le-au găsit.
Vreme sublimă, șarpele casei traversează aleea,
Sfârșit de octombrie ca de bal
Frumoaso, cu tine vorbesc,
N-ai vrea să încercăm, printre frunzele aurii, acest unic vals triumfal?
Țipă astrologii că se sfârșește planeta
Ca un tort onomastic din care s-au înfruptat toți,
O stea căzătoare va lovi Europa
Ei, aș! – spun râzând. Partea numită România va supraviețui prin politicienii hoți.
Sublim anotimp, câinii mei se bucură să-mi apere curtea
Mă joc cu lupoaica Odra, cu Lupu (are doar două luni),
Câinii presimt cutremurele, se zice,
Mai înainte chiar cu câteva săptămâni.
În ochii câinilor citesc un poem de iubire
Un fel de Cântarea Cântărilor, nu-mi fie cu păcat,
Toamna se arată sublimă și lungă
Nefirească pentru un anotimp măsurat.
Politica nu mă mai sperie,
Lungirea sau micșorarea pensiei nu mă incomodează,
Mă simt puternic, nu depind de nimeni,
Doar de iubirea mea, merele sânilor ei, în căldura palmelor mele, veghează.
Toamna, vă spuneam, nu e de dat,
Trezoreria ei nu poate fi jefuită
Iar eu fac parte din toamnă
Așa cum focul face parte, puternic, nestins, aprig, din plită.
Vorbește politic televizorul
Microbii hoției au ieșit din nou la o ultimă analiză
Iar eu le spun tuturor că sunt cotizant unic la iubirile toamnei
Anotimpul acesta splendid nu pierde și nu face niciodată remiză.
24 octombrie 2019, Sângeru
Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]






