Coiful de la Coțofenești și două brățări din tezaurul dacic, care fuseseră furate în urmă cu un an de la Muzeul Drents din Olanda, au fost recuperate în urma unei operațiuni complexe desfășurate sub acoperire. Detaliile au ieșit la iveală în timpul procesului celor trei bărbați acuzați de jaf, unde procuratura a explicat cum trei ofițeri s-au infiltrat și s-au prefăcut interesați să cumpere piesele istorice, oferind suma de 400.000 de euro unuia dintre suspecți. Deși operațiunea a avut succes, unul dintre inculpați a susținut în fața instanței că ar fi fost „amenințat” și „presat” de polițiști pentru a recunoaște faptele, conform relatărilor transmise în direct de RTV Drenthe din sala de judecată.

Locația în care au fost ascunse obiectele de patrimoniu rămâne un mister, procuratura declarând că nu deține această informație. De asemenea, autoritățile au refuzat să dezvăluie identitatea persoanei care a predat tezaurul sau locul unde s-a realizat schimbul, precizând că: „În ceea ce ne privește, acest lucru va rămâne întotdeauna un secret”. În prezent, o a treia brățară dacică este în continuare căutată, neexistând indicii despre locul unde s-ar putea afla.

În cadrul procesului, procurorul a subliniat că toți cei trei inculpați poartă o vinovăție egală pentru jaful comis la muzeul din Assen. Totuși, doi dintre aceștia au ales să colaboreze cu autoritățile, încheind o înțelegere pentru a obține pedepse reduse. Pentru Bernhard Z., singurul care nu a semnat un acord și care susține că a fost forțat de poliție să mărturisească, acuzarea a cerut 5,5 ani de închisoare. Această pedeapsă include o reducere de șase luni, acordată deoarece fotografiile sale au fost făcute publice în timpul anchetei.

Ceilalți doi complici, Douglas Chesley W. (37 de ani) și Jan B. (21 de ani), au beneficiat de o reducere similară de șase luni pentru expunerea mediatică, plus o diminuare suplimentară a pedepsei pentru returnarea obiectelor furate. În cazul lor, procurorul a solicitat 3,8 ani de detenție. Deși detaliile acordului lor rămân confidențiale, reprezentanții Parchetului au clarificat că recuperarea pieselor românești a fost o condiție obligatorie pentru semnarea înțelegerii.

Operațiunea sub acoperire a fost declanșată de teama polițiștilor că obiectele din aur ar putea fi topite. Punctul de plecare a fost fratele mai mic al lui Jan B., contactat de agenți pe 2 martie. Acesta a facilitat legătura cu suspectul de 21 de ani, care le-a transmis polițiștilor: „Am fost o echipă, trebuie să discutăm, dar ceilalți se află sub restricții, așa că va fi dificil”. Deși agenții au oferit 400.000 de euro, suspectului „i s-a părut puțin”, însă a acceptat să continue discuțiile.

În replică la acuzațiile apărării, care a susținut că ofițerii au avut un comportament intimidant, procuratura a negat orice formă de presiune: „Cuvintele rostite în mod aparent lejer de agenții sub acoperire ar putea părea dure. Noi ajungem la o concluzie diferită; dacă urmăriți întregul context, nu a fost rostită nicio frază amenințătoare. L-au ademenit, dar nu l-au amenințat niciodată.” Jan B. i-ar fi mărturisit unui agent că Bernhard Z. a fost cel care a planificat jaful și că toți trei au participat la spargere.

În timpul ședinței de judecată au fost prezentate imagini surprinse de camerele de supraveghere în noaptea furtului. În înregistrări apar trei persoane care folosesc lanterne pentru a cerceta sala muzeului. Aceștia sunt surprinși spărgând vitrina în care se afla Coiful de la Coțofenești, însă nu reușesc să distrugă o a doua vitrină, deși folosesc un ciocan. În timp ce W. și B. nu au reacționat la vizionarea probelor, Bernhard Z. a negat prezența sa în interiorul clădirii.

Bernhard Z. a declarat în fața instanței că rolul său a fost minim și că nu a știut de planul jafului de la muzeu: „S-au întâmplat foarte multe în ultima perioadă. Vreau să spun ceva despre care a fost rolul meu și cum privesc perioada trecută. Deși înțeleg că Parchetul a fost în căutarea comorilor de artă, am impresia că nu a căutat adevărul. Parchetul mi-a ignorat complet interesele.” Acesta a adăugat că a asigurat doar logistica: „Este adevărat că am aranjat o mașină și plăcuțe de înmatriculare. De asemenea, am cumpărat articole dintr-un magazin de îmbrăcăminte. Nu știam exact ce urma să se întâmple, dar bănuiam că ceva nu este în regulă.”

Directorul Muzeului Drents, Robert van Langh, a citit în fața judecătorului o declarație transmisă de Muzeul Național de Istorie a României, după ce magistratul a respins intervenția directă a fostului director Ernest Oberländer-Târnoveanu. Mesajul instituției din România a subliniat gravitatea faptei:

• Furtul a avut un „impact semnificativ asupra societății românești”.
• Obiectele au o valoare istorică inestimabilă, care depășește latura financiară.
• Evenimentul a fost perceput în România ca o „rușine națională”.
• Jaful reprezintă un atac la adresa culturii naționale și a demnității umane.

Robert van Langh a descris jaful ca fiind de o „brutalitate fără precedent” și a vorbit despre trauma suferită de angajații muzeului olandez. Adresându-se direct acuzaților, acesta i-a întrebat: „Realizați cât de multă durere și suferință au fost provocate milioanelor de oameni? Prin acest jaf și prin faptul că obiectele au lipsit mai bine de un an?”. În finalul intervenției sale, directorul a făcut un apel pentru recuperarea ultimei piese: „Returnați și a treia brățară. Este vorba despre patrimoniul cultural; nu aparține unei singure persoane, ci tuturor”.

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]