În contextul în care amintirea ultimei pandemii este încă vie, apariția unor cazuri de infectare cu hantavirus în diverse regiuni ale globului a generat un val de îngrijorare în mediul online. Specialiștii monitorizează situația, în timp ce publicul se întreabă dacă ne aflăm în fața unei noi amenințări sanitare globale.

Hantavirusul face parte din grupul „virusurilor emergente”, o categorie care include și agenți patogeni periculoși precum Ebola (identificat în 1977), Guanarito (1991) sau Sabia (1994). Deși a fost studiat intens abia după epidemiile din 1993 din Statele Unite și Europa, virusul are o istorie lungă, fiind asociat cu diverse conflicte armate, de la Războiul Civil American până la cele două conflagrații mondiale.

Medicina modernă a identificat oficial acest virus în timpul Războiului din Coreea, în anii ’50, sub denumirea de „febra hemoragică coreeană”. La acea vreme, peste 3.000 de militari americani au fost afectați de o boală febrilă necunoscută care ataca mai multe organe, rata mortalității fiind de 10-15%. Abia în 1976, cercetătorii au reușit să izoleze virusul, după descoperirea unui antigen specific la șoarecele de câmp coreean.

Manifestările bolii variază în funcție de zona geografică. În America, virusul provoacă sindromul pulmonar cu hantavirus, caracterizat prin acumularea de lichid în plămâni, febră și dureri musculare, evoluând rapid spre insuficiență respiratorie. În schimb, în Europa și Asia, predomină febra hemoragică cu sindrom renal, care afectează rinichii și sistemul circulator, pacienții prezentând dureri abdominale, de spate și tulburări de vedere.

Sindromul pulmonar cu hantavirus

Recent, hantavirusul a revenit în actualitate după un focar depistat la bordul navei de croazieră MV Hondius. Deși evenimentul a alimentat speculațiile privind o nouă pandemie, experții subliniază că hantavirusul este o zoonoză și nu se compară cu gradul de contagiozitate al COVID-19. Transmiterea de la om la om este extrem de rară, fiind documentată doar în cazul tulpinii Andes din America de Sud, și necesită un contact fizic prelungit.

Deși riscul unei pandemii este considerat scăzut din cauza transmiterii dificile, hantavirusul este mult mai letal decât coronavirusul, având o rată de mortalitate care poate atinge 30-50% în anumite forme. Infecția se produce, de regulă, prin inhalarea prafului contaminat cu excremente de rozătoare sau prin contact direct cu acestea. Virusul vizează celulele endoteliale ale vaselor de sânge, provocând o reacție imunitară violentă, cunoscută sub numele de furtună de citokine, care afectează sever permeabilitatea vasculară.

Organizația Mondială a Sănătății și Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor au precizat că un risc pandemic global este puțin probabil. În cazul focarului de pe nava din Tenerife, mediul închis a favorizat răspândirea, însă a permis și o monitorizare riguroasă. Până în prezent, au fost confirmate nouă cazuri de infectare și trei decese, pasagerii fiind evacuați și monitorizați în țările de origine.

În România, situația este sub control, conform datelor furnizate de Institutul Național de Sănătate Publică (INSP). În intervalul 2024-2026, au fost raportate 15 cazuri de infectare, dintre care unul singur în anul 2026. Autoritățile monitorizează cu atenție opt județe din regiunea Moldovei:

• Bacău
• Botoșani
• Iași
• Vaslui
• Vrancea
• Suceava
• Neamț
• Galați

Doctorul Adrian Marinescu, specialist în cadrul Institutului de boli infecțioase „Matei Balș”, a explicat că formele de boală identificate pe teritoriul României sunt, de obicei, ușoare sau moderate. Specialistul a dat asigurări că, în prezent, nu există un risc de epidemie la nivel național.

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]