te-acoperă cu lespezi de iarbă și mă tem
uitarea să nu bată din clopote de ceară
prea repede-n fîntîna tăcerii să cădem
lumina să îmbrace lințoliul de seară

copil timid deprind să spun țărînei tată
învăț cum tu voiai dar mă înec în plîns
băiatul tău cel mare ajunse deodată
să prindă mult prea greu și nu îndeajuns

dar nu te teme tată căci sîngele mă cere
sub tîmple-mi bat atîtea uitate griji de-acum
tot ca și tine singur voi sta peste durere
pînă voi bea paharul care m-așteaptă-n drum

(Lucian Avramescu, din volumul „Poeme”)

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]