bună dimineața iubito, se lasă rouă

pe cupele sânilor tăi, pe amândouă

cât te-am iubit aș putea să măsor

culegând roua într-un ulcior

bună dimineața iubito, în perdele

bate Dumnezeu ale luminii nuiele

cât ne-am iubit o noapte și încă o noapte

până dincolo de sărut și de șoapte

bună dimineața, prin pereți încă nu străbate

vântul, vântul de singurătate

ține-mă strâns, mai ține-mă o clipă

pe-această tremurătoare aripă

bună dimineața, pe șoldul tău aleargă zorii

sub ferestre se-aud trecătorii

ca un muget de lume vrășmașă

care ne desfașă

bună dimineața iubito, să împingem până la moarte

clipa ce ne desparte

mai rămâi o zi, un veac, o eternitate

cu buzele lipite de buzele mele crăpate

(Lucian Avramescu, din volumul „Bună seara, iubito II)

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]