(zvâcniri ale gândului)

Ce m-aș face fără voi, cititorii?
Iertați-mi exprimarea prea intimă
Dar prieteni îmi sunteți, așa vă simt
Așa cum prieteni i-ați fost
Lui, cel plecat definitiv, și rămas aici totodată
Ce m-aș face dacă voi n-ați fi,
Dacă brațele inimii voastre mi-ar da drumul o clipă?
Știu, m-aș prăbuși
Frică mi-ar fi, dar nu de singurătate
Frică de nedragoste
Frică de nemângâierea cuvintelor tandre
Cineva mi-a zis ieri
Cineva, care ca și mine, nu-și mai are jumătatea
Nu știu ce să vă spun, ce să vă scriu
Pe mine vorbele nu m-au ajutat – mi-a zis
Pe mine, tocmai vorbele m-au salvat
Cuvintele, ele doar m-au îmbrățișat
M-au învelit
De înghețul iminent m-au ocrotit
Și azi, tot ele îmi țin de cald
De dragoste
Ele fac să nu sucombe bruma de speranță
Rămasă din alte primăveri
De când trăiam
Și nu murisem, ca demult
Și ca ieri, încă o dată
De aceea întreb
Fără voi, ce m-aș face?

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]