În loc de „Buni zori!”. Sărută-mă îndelung, iubito, să mă afli
Cât de mult te iubesc
Spuse buza mea de jos, buzei tale de sus
Sărutându-se îndelung
Și apoi buzele noastre, tuspatru,
Și-au spus fără cuvinte, minunate povești de iubire
Cum pot vorbi buzele fără cuvinte
Întrebă propovăduitorul castității
Iar castitatea, chiar ea,
Îi răspunse că buzele vorbesc mai ales prin sărut
Sărută-mă, iubito, să mă afli,
Îndelung sărută-mă,
E ca și când gândurile mi le-ai sorbi
Și inima mea, prin lacomele tale buze,
Ar bate în inima ta
Cuvintele mor de singurătate și virgulele nu-și mai au sens
Fiindcă noi ne sărutăm fără sfârșit
Și ce rost ar mai avea punctul?
E ziua sărutului, mi-ai spus,
Iar buzele tale lipite de buzele mele
Traduc lungi poeme de dragoste
Din limba păsărilor și a vântului
Și marea cea mare
Cu buzele sărate ale valurilor
Ne divulgă lunga ei epopee …
(Lucian Avramescu, din volumul „Cartea fără nume”)
Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]






