vă spun – inima mea e un talcioc
o brambureală de prețuri
cumpăr scump și vînd ieftin
costume, cămăși de poplin
și hainele vechi ale dragostei
în care zac încă
biocurenții răfuielilor pătimașe
căldura de corp
a tentativelor de sinucidere

vă spun – inima mea
e-o lume înghesuită, fiecare vrea ceva
vinde ceva, tocmește ceva sau altceva, se interesează
întreabă de formă sau nu întreabă nimic
cască gura, închide gura, deschide, latră
clămpăne, șoptește, imită
se luminează și se întunecă
în funcție de bursa patimilor omenești
adică de nimic
nimicul zăcând în noi ca un parazit stomacal

(Lucian Avramescu, din volumul „Nu cer iertare 3”)

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]