Cerne-mă printre mâinile tale, printre pulpele tale,

Printre nenumitele-ți argintării și petale

Femeie mai complicată ca nemărginirea

Mai intraductibilă ca dorul și firea

Fă-ți cadastru și foncire

Pe pieptul și pe spinarea mea

Parcelează-mă cum vei vrea

Ia-mă la rând de la călcâie

Și te suie

Până la ultimă literă a numelui meu u

Fă cu mine ce vrei tu

Fiindcă, doamnă care primăvara încolțești

Ca arpagicul, ca boziile, ca drugii căruțelor îngerești

Oricum ai proceda și orice ai face

Mă preschimbi în curcubeu pe cer și îmi place.

(Lucian Avramescu, din volumul „Să strigi femeia pe numele ei de vers”)

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]