nu plângeți, vă zic,
acelora care spuneți
că scrisul meu vă stârnește înlăcrimarea
nici măcar pentru plânsul meu, nu plângeți
plânsul face parte din mine
fără el, n-aș fi eu
când m-am născut, am plâns
când am fost fericită, am plâns
când deznădejdea mă cuprinde
mi-e firească lacrima
n-am învățat să fiu altfel
nu știu altcum să mă identific
să mă schimb nu vreau
las ploaia să mă cuprindă,
să mă primenească,
dorul să-l alunge
neliniștile trebuie cumva să se manifeste
în interior dacă rămân
răni adânci produc
așadar, cazi ploaie,
potop fii
alungă demonii tristeții,
rupe odată lanțul ce fără de sfârșit pare
lasă cerul bucuriei să cadă
mulți se vor repezi să-l prindă
și, printre ei, rătăcind, mă voi număra
nu plângeți, vă zic,
plânsul face parte din mine,
plânsul sunt eu
altfel, n-aș fi
(rânduri iscate de comentariul doamnei Flori Cosaru)

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]