Ce discriminare, ce discriminare,
în curte și-n parc și-n pădurea de sihăstrie
să se înalțe și să fie
doar el, cu morcov drept nas, Omul de zăpadă, stafie.
Eu vreau să ridic în ogradă
o Oamă de zăpadă,
să se bucure, ghidușă, și ea,
statuie cu pulpele de nea,
de mângâierea mea.
Îi voi pune, drept nas,
butonul unui cadran de ceas
iar mătura mâinii i-o voi face subțire
din țurțurii cuvintelor mele de psaltire,
o voi netezi cu palma înghețată
pe șoldurile bronzate, de ciocolată
rămase de astă vară
să țină de cald gerului de afară.
Pa, cititorule, nu mă mai ține la sfadă
plec în viscol, să-mi clădesc Oama de zăpadă.
(Lucian Avramescu, din volumul „Cartea fără nume”)

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]