Încrederea moare încet între oameni
Nimic n-o asistă, nici îngeri, nici vraci
Ești bun și cinstit,vrei să strigi ce te doare,
Și juri că-i așa, dar mai bine-i să taci

Încrederea, supla, frumoasa minune
În drum, nu-n spital, ca o pasăre moare
Lovită de-avântul limuzinei luxoase
Și călcată sărmana de noi în picioare

Se-apropie ziua de Paști, vin cocorii
Iisus răstignit în curând va-nvia
Dar și Iuda cu el, negreșit o să-nvie
Și la cina-i va sta și neîncrederea

Cum să-mpac, să disec ce e rău de ce-i bine
Cum să cred și în ce, nu-s habotnic, dar eu
Mă îndemn și vă-ndemn ca de Paște măcar
Să credem în unul ce-i numit Dumnezeu
O secundă măcar să nu ne-ndoim
Nici de el, nici de noi, să respirăm și să fim

Lucian Avramescu, 13 aprilie 2017, Sângeru

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]