mi-e dor de vinul tânăr, neînvechit în doage
azi l-am văzut în struguri, trecând pe la Urlați
și mulți priveau spre dânsul, rugându-l să se nască,
și toți aveau o sete în ochii vinovați

mi-e dor de-un vin ce fierbe bezmetic în butoaie,
iar eu s-aștept cu cana pictată-n lut, la cep
visând la sânii-ți ampli, turnați din aguridă
cerându-mi mângăierea la care mă pricep

mi-e dor de-o toamnă amplă, ca de-un convoi cu struguri,
vânduți la cap de vie, aproape fără preț
și-aș vrea să nu se vândă nimic din toate astea
nici sânii tăi, nici vinul, comerțul în dispreț

ce toamnă nestricată se vede de pe margini
ce struguri fără vină, ce raze în talcioc
în lumea asta încă bogată-n nemurire
cu păsări ne-mpăiate ce poartă crini în cioc

mi-e dor de vinul tânăr, neînvechit în doage
azi l-am văzut în struguri, trecând pe la Urlați
și mulți priveau spre dânsul, rugându-l să se nască,
și toți aveau o sete în ochii vinovați

Lucian Avramescu, 13 septembrie 2018, București

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]