Un cititor mă blestemă de moarte
Mă-njură amplu, sub pseudonim
Pentru-ndrăzneala de-a mă lua de unul,
Pe care ”noi, poporul îl iubim”

”Noi?”, care noi, că nici un nume nu stă
Sub textul agramat, scris cu venin
Învață, omule, dacă ești om
Să nu mai fii o clipă clandestin

Eu am dureri mai mari pe lumea asta
Nu mai ieșim odată la liman
Furtul azi stă cu ”regele” la masă
Iar regele-i, se vede, un golan

Tu, omule, care mă-njuri de moarte
C-am mâzgălit icoana unui fur
Fi-i liniștit, stăpânul tău e bine
Iară de tine-l doare fix în cur

E toamnă, pun gutuile-n fereastră
Mă bucur de lumină câte-un pic
Și-ncerc să uit că lumea e făcută
Prea-mbelșugat din oameni de nimic

Copila-mi plânge, iată o durere,
Reală, dură, dragul ei cățel
A fost strivit de o mașină-n stradă
Cum pot trăi, îmi spune, fără el?

Iubirea ta îmi pare cumpărată
E, sunt convins, luată pe doi lei
Te plâng, o, bietule, văzând în tine
Sub roți ce mint, nevinovați căței
Lucian Avramescu, 22 septembrie 2018, Sângeru