Cu cât te-ntâlnesc mai puțin
Cu cât ne vedem mai discret
Temători să nu fim cunoscuți
Tu poetă a altui poet

Simt un fel de lumină de moarte
Ce ne dă larg ocol prin zenit
Tu devii zi de zi mai difuză
De la minus la plus infinit

Tu, metafora ultimei strofe
Tu, reflex necondiționat
Vino-n spital, stai o clipă
Acum doar pe margini de pat

Interzisă e vizita lungă
Pe pereți e un regulament
Nu există excepții, hârtia
Ne vede cu ochiul ei vigilent

Vino, tăcerea-i aproape
Stai pe cearșaf ca pe prund
Și mângâie mâna și gândul
Amantului tău muribund
Lucian Avramescu, 21 septembrie 2017, Sângeru

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]