Ana Luciana Avramescu: Crimă la țărm (roman polițist)

ana luciana avramescu 1

Martha , fetița de 6 ani, se sculă de dimineață grăbită. Era entuziasmată pentru că tatăl ei  îi cumpărase un nou costum de baie și voia să îl încerce în mare.  O pupă pe mama ei și plecă pe plaja din curtea casei. Se îmbrăcă și fugi în mare. Înotă puțin dar se plictisi repede.  Mama ei,  Sarah, aduse un prosop și o șterse îndelung pe fetiță. Marea era liniștită, pescărușii zburau ca niște rachete și se strigau unul pe altul cu o anume  disperare.

– Martha, nu-ți place să înoți? Te-ai plictisit cam repede…                                                                                                           – Nu mamă, dar vreau să fac și alceva. De exemplu un duș.

Sarah o duse pe Martha în casă, îi desfăcu părul și o trimise la duș. La un moment dat se auzi din baie un țipăt  de groază. Martha găsise două cadavre în baie. Unul al tatălui ei, Max Jonhatan și unul al unei femei necunoscute. Fetița fugi speriată în sufragerie la mama ei. Imaginea tatălui ei fără suflare pe jos o marcă pe biata fetiță.  Când află Sarah totul era gata să leșine.  Se îmbrăcară și repede plecară spre secția de poliție. Acolo, agentul de la criminalistică le primi în birou. Sarah spuse cu glas pierit:

– Domnule Alexander…                                                                                                                                                                – Da!?

-Fiica mea, Martha Jonhatan, a găsit astăzi în baia noastră…

– Ce a găsit?                                                                                                                                                                                –  Două cadavre. Unul al soțului meu, Max Jonhatan, și unul al unei femei necunoscute.                                                        –  Sfântă Magdalena! spuse mirat domnul Alexander. Nu am mai avut de mult un caz dublu. O să trimit imediat o echipă de polițiști la dvs acasă, iar până atunci păstrați-vă calmul.

– Vă mulțumim din suflet, domnule Alexander.

– Nu aveți pentru ce. Aceasta mi-e meseria.

Capitolul 2

Sarah își luă fetița de mână și plecară spre casă. Speriată, fetiței îi era frică să doarmă. Când Sarah reuși să o culce dintr-o data se auzi un ciocănit puternic  la ușă. Erau polițiștii. Sarah le deschise și le arătă drumul spre locul faptei. Doctorul legist, domnul George Hamburg, după multă concentrare spuse:

– Doamnă Sarah, soțul dvs, domnul Max Jonhatan, a fost înjunghiat în inimă de o persoană specialistă în astfel de lucruri pentru că a atins cu exactitate locul cel mai sensibil.

– Nu pot să cred. Este imposibil… Nu soțul meu… Domnule, el nu avea nici-o vină! zise Sarah plângând.

– Vă cred, adăugă Alexander.                                                                                                                                                           Polițiștii luară cadavrele și le duseră la investigații. Acolo i se află identitatea necunoscutei. Se numea Matilda Lee. Avea 16 ani și înălțimea 1,65. Când Sarah află, era copleșită.  Matilda era fiica fostului ei iubit. Cel care se certa cu Max, pentru iubirea ei.

–Domnule, este adevărată identitatea ei?

– Da, din păcate da…

Capitolul 3

După un timp de tăcere, domnul Alexander a tăiat liniștea spunând:

– Deci, ce așteptăm? Mâine dimineață începem ancheta, până atunci dumneavoastră duceți-vă fiica acasă și  odihniți-vă.

– Vă mulțumim, domnule!

Dimineața ancheta începu. Domnul Alexander îi punea câteva întrebări doamnei Sarah Jonhatan:

– La ce oră au fost depistate cadavrele?

–  Ora 19:40.

– Cadavrele sunt încă la investigații și tocmai am primit o informație. Crima a avut loc, la ora 18:40. Unde erați atunci?

– Eram cu fiica mea pe plajă.  Soțul meu era în casă… Gătea.

– Bun. Acum trimit un echipaj la dvs acasă pentru a investiga în bucătărie. Poate găsesc o pistă.

După o oră echipa se întoarse la secție.

– Domnule Alexander!

– Da, agent Jimmy?

– Au fost găsite urme de pantofi în bucătărie.

– Puteau fi ale lui Max. Nu este nici-o pistă.

– Au fost scanate și după niște investigații s-a aflat proprietarul lor.

– Cine este?

– Jonh Lee.

– Tatăl Matildei Lee? Fata omorâtă?                                                                                                                                       – – – – Da.

– Bine, poți pleca.

Domnul Alexander Wiliam  era indus în eroare. De ce ar vrea Jonh Lee să-și omoare fiica? Sarah intră în birou:

– Vreo veste?

-Da! Cineva a intrat în bucătărie înainte  de crimă. Acela a fost Jonh Lee.

– Ce?

Capitolul 4

Sarah încremeni după cele aflate. Ieși nervoasă din birou, își lăsă fiica în grija femeii de serviciu și plecă acasă la Jonh, în sudul Angliei. Bătu la ușă. Domnul Lee deschise:

– Ce este Sarah? Acum ți-ai dat seama că sunt mai chipes ca Max?

– De ce l-ai omorât?

– Pe cine?

– Pe Max! De ce ești așa de crud? Eu l-am ales! Îl iubeam, iar tu ai intervenit mereu, și mereu, și mereu! Ți-ai omorât și fiica!

– Ce vorbești ,nebuno? Fiica mea s-a dus acasă la iubitul ei ieri…

-Ce iubit? Era moartă în casa mea!

– Eu personal am fost ieri acolo, iar Max era singur și gătea. Am băut amândoi o cafea apoi am plecat.                                   – Fiica ta și soțul meu s-au dus pentru totdeauna!

Domnul Alexander depistă ceva de pe camerele de filmat de pe plajă. Matilda Lee venise în vizită la Max și se certau la ușă. A existat  o bruscare între ei dar după au intrat în casă. Repede a pus mâna pe telefon, a sunat-o pe Sarah și a chemat-o la secție de urgență. Imediat Sarah a ajuns.

– Da domnule?

– Uite filmările camerelor de pe plajă! Au existat niște încăierări între ei dar după a primit-o în casă.

Capitolul 5

– Max nu avea nici-o legătură cu fata aia, sau erau iubiți?

– De unde va venit idea asta?

– Am fost acasă la Jonh Lee și mi-a spus că fiică-sa era ieri cu iubitul ei, la el acasă…                                                              – De ce ați acționat singură? Sau stai, păi ea are un iubit… Acela   este Mark Swell.

– Nu se poate… Atunci ce căuta la Max?

După ce toți au intrat în ceață domului Alexander i-a venit o ideie:

– Să mergem la prietena Matildei, domnișoara Milla Rolles pentru a afla informații .                                                                       Ajunși acolo au bătut la ușă și le-a răspuns fix domnișoara Milla:

– Da? Cine sunteți?

– Suntem de la criminalistică. Sunt inspectorul Alexander Wiliam!

– De ce mă căutați? Pentru moartea Matildei ?

-Da, am auzit că erați bune prietene… Puteți să ne răspundeți la câteva întrebări?

– Bine. Matilda era cea mai bună prietenă a mea.

– Ok. Știi de vreo legătură între ea și Max Jonhatan?

– Da. Matilda era complet îndrăgostită de Max, dar cu toate acestea avea deja un iubit, pe Lans Morgan.

– Ba nu, sursele spun că ea îl avea ca iubit pe Mark Swell.

– Nu, numele lui cred că era Lans Morgan.

– Atunci înseamnă că fata avea doi iubiti și era îndrăgostită de al treilea! Era nebună pentru că avea doar 16 ani.

Capitolul 6

Pe o terasă în Los Angeles, doi bărbați își beau cafeaua   discutând despre o afacere foarte importantă legată și de familia Jonhatan. Persoanele neștiute de agenți aveau o totală legătură cu acțiunile petrecute în Anglia la casa Jonhatan.

– Ți-e dor de familia ta?

– Care familie? Manda Sevrer și fiica ta Lola Sevrer!

– Nu-i bai. N-am nevoie de ele.

-Afacerea merge strună prietene!

În Anglia, la Poliția Davis nr.5, agentul Alexander identifică un punct pe hartă care a intrat în calculatorul dispărut al lui Max Jonhatan.

– Agent Jimmy!

– Da inspectore?

– Cheam-o imediat pe dna Sarah la mine în birou. Acum!!

– Da? Ce este inspectore?

– Am identificat un punct roșu pe hartă în Los Angeles-Statele Unite. Aveți rude acolo?

– Din câte știu, da. Vărul lui Max.

– Cum îl cheamă?

– Derek Alison.

– Mergem imediat în Statele Unite.  Agent Jimmy, fă rost de bilete spre Los Angeles. Zborul cel mai curând.

– Da, să trăiți!

În Los Angeles cei doi bărbați tocmai au terminat de umblat pe calculator. Calculator lui Max Jonhatan.

Capitolul 7

În Statele Unite, domnul Alexander, care ajunsese la americani împreună cu Sarah și echipa de poliție, a plecat acasă la vărul ei, domnul Derek Alison,  unul din   milionarii din Los Angeles.  Ajunși acolo, Sombra, valetul lui Derek le deschise ușa și îi întâmpinară în sala de primire a oaspeților.  Derek își făcu apariția din dormitor:

– Așa, Sarah! Vii cu poliția în vila mea! Bravo, bravo!

– Lăsați cearta, spuse apăsat domnul Alexander.  Am venit cu scopul de a te  întreba despre moartea lui Max Jonhatan. Calculatorul lui e la tine?

– Sarah, ce zice ăsta, Max a murit?

-Da, Derek, de aceea suntem acum la tine, fiindcă el avea un calculator înainte să moară, care a dispărut și a fost detectat în Los Angeles. Este la tine?

– Nu știu despre ce vorbești! Eu am propriul meu calculator, ce să fac cu al lui, și-apoi ce naiba, insinuezi că l-am omorât pe Max?

Capitolul 8

– Poate! Ce ai de spus în apărarea ta?

– Că sunt nevinovat!

– Sarah?

– Mă rog, ce-i domnule Alexander?

– Punctul roșu a reapărut pe hartă. Derek nu minte!  Calculatorul este folosit de altcineva. Derek, dă-ne o listă cu  suspecții de crime cei mai cunoscuți și șireți din Los Angeles!

– Imediat domn milițian!

– Auzi, nu trăim în anii 80 ai țărilor comuniste. Sunt polițist, nu milițian!

– Cum zici tu, domn milițian!

Alexander își izbi de trei ori capul de perete în timp ce Sarah primi lista cu suspecții de crime, locuințele lor și abilitățile fiecăruia de a ucide.

– Hai să mergem, zise Alexander.

– Bine, pa, Derek!

– Pa, Sarah, și mult noroc!

– Să fie.

Sarah și Alexander citeau lista suspecților de crime:

Andree Lector- Strada Vizer, nr 44 – înjunghie în gât

Zara Leclin- Strada Vener, nr 2- împușcă în apendic                                                                                                                   Brazil  Heghenson- Strada Cupadelmy, nr 4 –  înjunghie în inimă

Steuard Locnest- Strada Vizer, nr 42- înjunghie în coastă

– Sarah, nu-i ceva ciudat?

– Ce?

– Doi criminali stau pe aceeași stradă, la două case distanță!

– Mai bine să mergem la cel care înjunghie în inimă să aflăm informații.

Capitolul 9

Au bătut la ușă. Domnul Brazil le deschise:

– Ei, da, holla!

– Holla. Hablas ingles?

– Da! Ce e?

–  Unde ai fost pe data de 9 mai?

– În vacanță cu copiii în Italy!                                                                                                                                                 – Bine! Mă duc la toți vecinii tăi!

– Si!

– Doamnă Rita?

– Da!

– Domnul Brazil a fost pe 9 mai în Italia?

– Da, cu soția și copiii dânsului! I-am însoțit la aeroport și i-am uracat în avion!

– Da, bine!

– Alexander, un nou punct roșu! Se uită pe calculator.

Trecând la cei doi bărbați care cu ceva timp în urmă stăteau la o terasă, acum sunt la niște birouri la care iar umblă pe calculatorul cu punct roșu!

– Lele verde siminoc, omul bun n-are noroc!

– Mai taci! N-am chef de glume! Hai să ne terminăm treaba pe calculatorul ăstuia!

– Cu mine nu trebuie să vorbești așa. Știm noi ce știm! Fără minciună. Calcultorul e al…

– TACI! Vine cineva!

– Domnule director, ați primit un plic !

– De la cine?

– De la Brazil Heghenson! ( Va urma)

Capitolul 10

-Da, dă-mi plicul!

– Poftiți! Luați-l!

– Pleacă!  Ieși afară din biroul meu!

– Da, domnule! Dar…

– Niciun dar!

– Hai să deschid plicul… Ce? Cum a făcut-o?

– Ce, băiete?

Heghenson le jucase o festă. A trimis poze cu criminaliștii în Los Angeles!

-Idiotul, javra. Ne vor prinde. Acum plecăm în  Anglia, rapid!!!

După un zbor lung cei doi au ajuns în Anglia în locuința lor secretă.

– Boss, ce facem acum? Mai minți sau ne predăm?

– Mi-e dor de familia mea.

– Păi ce facem? Ne predăm?

– Pentru că în modul ăsta o să mă urască. O să le jucăm o festă. Stăm pe calculator, apare un punct roșu în Anglia, ei vin, și dintr-o data, bufff! 1.000.000 de puncte roșii.

Capitolul 11

-Sarah, uite!

– Un punct roșu în Anglia! Au fugit javrele sau javra!

-Plecăm în Anglia. Nu mă duc ăștia cu zăhărelul!

– Bine zis. Foarte real.

– Jimmy!

– Da, my lord?

– Pregătește avionul. Expediția în America s-a încheiat!

– Da, my lord!

– Chef!

– Da, Lery?

– Nu mai este un punct roșu, ci sunt 1.000.000.

– Ce vorbești? Dă-te!

Calculatorul a fost folosit cu deșteptăciune de nebuni pentru că le-au virusat laptopul polițiștilor! Acum nu era doar un punct roșu, ci 1.000.000!

– I-am terminat. Sah-MAT!  Bufonii!

Capitolul 12  

– – Mamă?

– Da, Milla?

– Am uitat să le spun polițiștilor ceva! Trebuie s-o sun pe Sarah!

– Ok.

Sarah primește un telefon. Era Derek.

– Da,Derek?

– Mamă, nu răspunde. Sarah cred că vorbește la telefon.

– Las-o în pace. O să-și dea ea seama.

– Nu, mama, era vorba despre…

– Poliția, mâinile sus!

– Mamă, vezi?   Domnilor, ce este?

– Sunteți acuzată de complicitate la uciderea lui Max Jonhatan și Matilda Lee.                                                                          – Nu, eu nu am făcut nimic, doar că dețin o informație importantă.                                                                                              – Da, sigur! Luați-o!

– Nu, este important. Nu mint. Vă jur!

– Milla, fata mea! Milla!

Atmosfera era ca-n Contele de Monte Cristo când l-au săltat pe Dantes degeaba. Numai tabloul de deasupra al reginei Elisabeta mai arăta puțină bunăvoință, căci doar atât lipsea.

(Va urma)

Parteneri