Ana-Maria Bocai: Fâșii de noapte

 

Din fâșii de noapte împletesc cunună
Stelele se-adună, cântec îngeresc
Sus pe boltă luna trece ca o zână
În vise se-ascund ochii ce iubesc.

 

Trena-i de prințesă pare o cometă
Zâmbetul șăgalnic, mândru curcubeu
Se întoarce în timp căutând istorii
Din trecutul sfânt dat de Dumnzeu.

 

Distribuie prietenilor

Pare bucuroasă, pare supărată
Și din nori își țese pat pentru dormit
Povești se citesc, toate-s iluzorii

Pe o pernă adoarme gândul obosit.

 

Soarele se-înclină și-n apus coboară

Universul  pare acum rece, de granit

Cerul se deschide  și astrul răsare

Ne veghează blând somnul liniștit.

 

Ziua se petrece peste anotimpuri
Și se prinde-n hora anilor ce vin
Peste deal un bucium cu dor ne vorbește
Este doar lumescul crâmpei de divin.